
Eu nu ma caut sa ma gasesc,ma caut sa am cu ce sa-mi ocup viata.Serios.Unde ar mai fi hazul daca am stii clar tot ce ne defineste ca fiinte?Sentimente,experiente,trairi,tot tacamul?Va spun eu,nicaieri.Toata debandada ce pare adesea ca ne da universul peste cap,ca-l sugruma sau ca-l pune sa faca tumbe nespecifice e,in esenta,normalitatea haosului perfect.Eu vreau sa traiesc,sa iubesc,sa sufar,sa rad,sa ma doara pana-n ultima fibra a trupului,sa tip de placere si sa o iau de la capat mereu,mereu,mereu.Sa ma dau cu capul de toti peretii(scuzati cacofonia) ca sa am ce reconstrui.Viata merita sa fie un carusel,doar platim pentru ea,nu-i asa?
Mi-e cam frica daca stau sa ma gandesc mai bine.Apropiindu-ma de numarul acela pare-se magic ("18"),simt din ce in ce mai mult nevoia sa ma agat de fratii sai mai mici in care am incredere,in care-mi asez certitudinea amintirilor,familiei,vietii.Cand ma cert cu mama se regaseste ca un leitmotiv plecatul de acasa,infruntarea "lumii" si toate cele-dar...dar?Dar?Chiar ca dar...Ma atasez enorm si usor,o sa moara o parte substantiala din mine la despartirea de "totul" meu.O sa fie necesar,constientizez,insa aman pana si perspectiva.Not now.Too soon.Where did this damn time fly?!
Cat o sa mai visez si cat o sa incerc sa traiesc de acum incolo?Balanta suparator de inegala.Desi storc pe cat posibil din tot ce-mi este aruncat in cale,simt umbra reveriei aruncata peste umar,infometata si panditoare.Imi acapareaza realitatea,usor inlocuind-o cu geamana parca mult prea traumatizatata de operatii estetice fictive.Nu vreau sa fie asa.Vreau 'the real thing'.Cu bune,cu rele,si tot cuprinsul acestor capitole marginase.Vreau sa invat sa spun "NU!" imaginatiei daunatoare.Si totusi nu vreau...Of.
Hai inapoi la mare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu