Cat sunt de norocoasa ca am mai apucat un rasarit....Ma rog,ploua molcom cand m-am trezit,dar,totusi,am mai vazut lumina unei nefericite zile din nou.Toamana e,in sine,un sentiment:uneori inaltator,uneori terifiant de deprimant.Personal,nu ma prea atrage ideea de frig,umezeala,fete si mai triste decat de obicei.Asta in teorie...Cand insa imi intra apa din toate baltile prin toate crapaturile conversilor,cand fiecare pas declanseaza un alt tremurat,cand ma picura pe gene cu globuri grasute si limpezi,atunci simt ca nu e nimic mai viu pe lumea asta.Senzatia de amortire generala ma emotioneaza,dar ma si impulsioneaza.Anotimpul acesta e cel in care te descoperi si te intelegi cel mai usor pentru ca este acela in care ai tendinta sa te izolezi,sa te asculti mai mult,sa ai mai multe sentimente decat de obicei.
Acum as spune"Regatul meu pentru un ceai!" dar nu am nici regat,nici "amabilitatea" de a-l da pe un ceai, si pot foarte usor sa scormonesc prin bucatarie dupa un pliculet ratacit si aromat.
Vorba lui Kurt:"I need an easy friend..."Kurt:((
Ploua,ploua,pic,pic,pic:X
Un comentariu:
..dar toamna nu intristeaza pe toata lumea! :)
Trimiteți un comentariu