sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Gypsy



















Dedicata unui absolut strain,cu ochi rupti din marea pasnica a verii,pe langa care am avut norocul sa trec....

"Cerul se parjolea in nuante de voal lichid:violet intens,mai intens decat cea mai cruda vanataie pe gleznele ei micute si laptoase,galben scos din pulpa unei petale de floarea-soarelui,oranj copt,crusta unei portocale noi.O panza de aer dens,printre care dansa fumul plumburiu al zecilor de tigari,lenevea deasupra capetelor cu palarii tocite sau carlionti amestecati cu banuti mici,luciosi,zornaitori.Muzica li se raspandea prin venele ca un drog universal,posedandu-le trupurile in miscari unduitoare,negandite,dedicate unei fiinte supreme carnii lor.Mirosea a nectar de piersici,a lemne arse,a vin varsat in iarba.
Fusta ei ce semana cu un camp sangerand de maci desena cercuri imaginare in jurul focului,lasand picioarele fragile sa fie taite de priviri straine,pietricele nestatornice.Mana lui gadila corzile unei chitari de ciocolata amaruie,facand aerul inconjurator sa vibreze in freamate dulci.Privirea ei de tarana rascolita reflecta vapaia nesatula si nepotolita a caldurii materializate,pe cand mainile incarcate de bijuterii felurite se rasfatau pe ritmuri insufletite.Privirea lui,doua margele nascute,cusute,brodate din azurul blajin al safirelor,o masura din varful parului intunecat pana la capatul degetelor imbracate in praf usor.Hibiscusul atarnat dupa ureche gemea.Trandafirul de la curea se incapatana sa nu moara.Trupul nu mai era al ei,devenise doar un instrument muritor al melodiilor ce nu aveau sa piara in veci,oricate obstacole ar fi intortocheat poteca ireala.Vesta inflorata capata modelul unor ramificari curgatoare de sudoare fierbinte,conduse imaginar de muschii lui sculpati natural dupa forma lui insusi Zeus.Parul salta in arcuri molatice,cu iz de tinerete,lipindu-se de gat,umerii goi,sanii perfecti.Parul,tuns pana la arcuirea barbiei osoase,se legana dupa ritmurile chitarii,si,uneori,se lipea nazdravan de buzele carnoase,umede,parand mereu gata a sopti un cantec de vara.
De dupa o valvataie mai zeloasa,se putea vedea inca posedarea implanzita a fustei.Dupa o secunda,ea disparu.Ascunse instrumentul dupa un copac secular,cu o urma de nota muzicala inca imprimata pe corzile obosite.Scrutand orizontul,incerca sa regaseasca trasaturile care inflorisera in timpul dansului.Pe fundal auzea ca prin vis clinchete de pahare umplute pana la refuz cu vin acru,rasete sincere,copite batand pamantul,tacamuri lovindu-se furios sau zburand infricosator.Isi ordona simturilor sa recunoasca doar fiinta ei,o fiinta mai speciala decat oricare se perindasera prin sufletul si ratiunea sa pana atunci.Acolo!In rau!Apa,care transformase malul neregulat intr-o pasta rece si alunecoasa,se juca printre unghiille papusii de portelan cu rasuflare vie.Comandat de instinct si numai de instinct,apuca aceasta statuie intoarsa pana atunci cu spatele la el,ii imbratisa soldurile sinuoase,si intra in masa tulbure pana la brau.Ea se incolaci ca un sarpe in jurul lui,si isi umplu palmele cu paru-i.Fum...Il saruta strengar pe frunte,si darui eterului un zambet pretios ca un colier de perle zamislite din puritate.El ii fura un sarut adevarat,de petalele rosului suprem,la fel ca voalul ce zacea spalat in cursul molcom.Ii simtea coastele de zana abia tesute de carne,pe cand bratarile ieftine se conturau pe ale lui.Poate nici macar nu-si stiau reciproc numele,dar asta nu avea importanta.Traiau eternul clipei infinite,scladati nu in apa,ci in pasiune bruta.Boabele de onix le intalnisera pe cele de safir,iar nimic altceva nu mai avea sens in acel amurg de iulie.Satra era la mii de kilometri departare,desi se desparteau doar printr-un palc de ierburi aromatice.Trebuia oare sa aiba ceva logica?Trebuie?Si inca un sarut,si inca un sarut,si inca un sarut....
Cerul adormea in nuante de voal lichid:cenusa unui foc razlet,rozul unor obraji potoliti,cremul prafului trezit la viata.Hibiscusul si trandafirul se inecasera,primind viata vesnica in racoarea unui nou inceput..."

Ce simpla pare lumea cand o vezi ca pe o gluma...Nu am zis ca e si una buna...
P.S.Pe langa tipul cu vioara(habar n-am cine e,dar nu asta conteaza,nu?;) ),nu m-am putu abtine sa nu-l pun pe EL.(:">=P~:X).Cine nu stie cine e EL a trait pana acum intr-o pestera.Punct.

Un comentariu:

Ada spunea...

genial:)
p.s.:ai dreptate la faza cu "cine nu stie cine e EL" :D:X