sâmbătă, 10 iulie 2010

Albastru crud 3


Felinarul lumina albastrui,solitar si infrigurat.Malurile raului de sub pod formau o patura de coaste maronii ale radacinilor copacilor,in centrul lor defiland o coloana lichida.Printre ramuri intunecate zburau aripi de fum satisfacator,respiratie rece,ganduri.Se multumea cu paltonul destul de subtire si viciul ,lasand parul sa-i mature pometii netezi cu miscari leganate.Valurile de fum coborau si urcau ,cazand la invoiala cu vantul,plamanii tacand intr-un orgasm mecanic.Statea aplecat peste marginea delicat brodata din fier a podului,urmarind zvarcolirea raului.
In departare aparu o siluta mica si unduitoare.Fara sa spuna un singur cuvant,isi aseza trupul usor tremuran ,de frig si groaza langa el.El se uita la ea,dar privirea nu-i fu completata.Scotocind prin buzunar,ii intinse pachetul mototolit de tigari.Ezitand,Anisia sopti:
-Ultima tigara din pachet nu se da...
-Pentru tine fac o exceptie...
O lua,o aprinse,isi continua drumul vizual static.Treceau minute,treceau secunde,treceau curenti subrezi de aer,vocile erau inca timide.O pasare nocturna verifica tematoare daca nu si-a pierdut maiestria.
-Cand aveam cam 5 ani,am iesit la plimbare cu ai mei prin parc.Imi luasera o bicicleta noua,eram atat de mandra,parca as fi castigat la loto cu o zi inainte!Am luat-o inainte sa le demonstrez cat de stapana sunt pe situatie,cat de mult apreciez rasfatul...Pe atunci inca aveam impresia ca-i iubesc.Si,cum mergeam eu pe langa trotuar,am vazut o vrabiuta fix pe mijlocul drumului,sezand si holbandu-se la mine.M-am holbat si eu la ea.La inceput n-am inteles ce patite,dar cand mi-am dat seama ca probabil o calcase vreo masina si nu se mai putea misca,am izbucnit in plans.Prinzandu-ma din urma,s-au speriat si au vrut sa vada ce-i cu mine.I-am spus:"Tati,du pasarea pe trotuar,tati,du-o!Te rog,tati,te rog!"
Vorbele se amestecau cu lacrimi si iz cenusiu,ochii ramanand pironiti in valtoarea raului.El o asculta tacut,atent,absorbind fiecare informatie noua cu inima.
-"Nu,tati,are prea multe boli!Las-o,are Dumnezeu grija de toate!Hai,mergi,mergi inainte cu grija!".Nu puteam sa ma impotrivesc,desi nici nu mai vedeam din cauza lacrimilor...A trecut o motocicleta.Apoi o masina.Si alta,si alta...Imi tremurau genunchii atat de tare incat imi ziceam ca s-au transformat brusc in gelatina.Cu fiecare masina care trecea pe langa mine simteam ca ma sfarsesc.Desigur,nu prea intelegeam conceptul de "moarte" clar la timpul acela,il asociam doar cu intunericul.Si mie imi era teribil de frica de intuneric.Inca imi este...Niciodata n-am mai putut sa desenez o pasare de orice fel la gradinita-ma schimbam instantaneu la fata si ma duceam intr-un colt.Nu faceam nimic,doar stateam.Stateam si numaram masinile trecand prin capul meu:una,doua,trei...Intuneric,intuneric,si iar intuneric...
Frunzele se clatinau si-si cantau una alteia balade ruginii.Pe ici,pe colo,cate o ratacita verde isi astepta resemnata vestimentatia corespunzatoare.
-De ce ai vrut sa ne intalnim acum?Aici?
-Pentru ca nu stiam ce altceva sa fac...
-E...aproape 2 dimineata.Cum ai reusit sa dai de mine?
-Numarul tau de telefon era de ceva ani in agenda.De parca n-ai stii....
-Da.Scuze.
-Da...
Anisia isi simtea picoarele nesigure,asa ca se aseza turceste pe lemnele umede,cu o muzicalitate deranjanta.
-Tot drumul am simtit cum imi explodeaza capul de la atatea semne de intrebare ce se tot inmulteau,dar una singura parea ca le aduna pe toate intr-un manunchi infricosator.
-Care?
-DE CE?
Linistea si fumul se impleteau ca doi amanti reuniti.
-Eram tanar,eram prost,nu-mi cunosteam trupul,deci nu stiam cum sa-l fac sa ma asculte pe mine,nu viceversa,descopeream alcoolul,drogurile,femeile,muzica buna,libertatea...Mai ales liberatea...In definitiv,am fost un idiot-n-am stiut sa aleg, sa cantaresc,asa ca am ramas cu polite pe care inca le platesc...
-Asadar,eu sunt ...o restanta?
-Nu.Tu esti un bonus nemeritat.
-...Nu la 'de ce?"-ul asta voiam raspunsul.Ar trebui sa-mi pese de motive,avand in vedere ca eu sunt intr-un fel raspunsul ,dar nu-mi pasa.Viata ta,mancarea ta de peste.Insa...De ce mama naibii ai tinut legatura cu ei toti anii astia?!Pe sub nasul meu?!17 ani de existenta si totul perfect ascuns?!Sigur TU ai fost in spatele taraseniei,ei n-ar fi fost in stare nici intr-o mie de ani sa pastreze un asemenea secret...
Gesticula,tipa,isi ingropa fata obosita si uda in palme,recapata curaj,reluand totul.
-Respira.
-Respira tu,nenorocitule!6 luni de zile!!!6 luni de zile am stat in aceeasi cafenea si ne-am privit!!Si biletul de ieri,si ochii,si totul!!Cum ai putut sa-mi faci asta,de ce?!De ce traiesc,de ce traiesc,de ce traiesc?!
Se agita,se sufoca,se elibera.El incerca initial s-o calmeze,bratele ce taiau aerul inghetat fiind un semnal evident de indepartare.Se multumea s-o priveasca,avand mainile in buzunare,pe ea,o gaza mica intr-o lume mare.Invata s-o iubesca in fiecare moment...
-Zen...Zen...Zen...Ma-sa de Zen!Nu rade!Nu ai de ce sa razi!Nu trebuie sa razi!Nu tu esti cel care tocmai a aflat ca parintii tai nu sunt parintii tai,poate doar pe jumatate,dar nici pe "mama" nu pot s-o mai privesti cu aceeasi ochi,amandoi insa purtand vina ca au complotat cu un pervers ce are mustrari de constiinta dupa atatia ani!Uh...
-Eu,pervers?De ce?
-D-aia...
-A...Ai incurcat semnalele.Pe de alta parte,nici nu aveai cum sa stii,sa banuiesti macar...
-You think?!?
Nu-si putu stapani rasul.De altfel,nici Anisia nu putu.In lumina albastruie a felinarului,ii putut observa lacrimile prelingandu-se pe pometii netezi.Se mai calma.Pe un ton intelept si lejer in acelasi timp,el i se confesa:
-Nu vreau sa intelegi altceva...N-am facut asta pentru ca erai o pata neagra in memoria mea,niciodata n-am vazut situatia asa,ci pentru ca mereu ai fost una din putinele binecuvantari de care am avut parte...Nu-si mai are rost acum trecutul.Ideea e ca fiecare poza cu tine de cand erai un bebelus rozaliu si infuriat,fiecare caseta cu vocea ta timida,fiecare lucru ce avea legatura cu tine ma impulsiona sa nu renunt la viata,sa o traiesc,sa nu ma las prada tentatiei de a-mi incheia subit socotelile cu lumea asta...Nu m-am casatorit cu mama ta pentru ca nu era dragoste,inima ei era data altuia...Tatalui tau.Eu ma amuzam chiar la gandul ca sunt un fel de unchi excentric si bogat care te vegheaza din umbra.Fara partea cu bogatia,insa...
Reusise sa deseneze un zambet larg pe chipul ei greu incercat intr-o perioada atat de concentrata.
-Chiar ca aratam infuriata cand eram mica,nu-i asa?
-Foarte!
Radeau amandoi.Noaptea se adancea si prindea curaj cu fiecare rafala,fiecare bufnita din departare,fiecare fosnet obraznic al copacilor.
-Cred ca e timpul sa ma duc acasa si sa-i linistesc pe babaci,sper sa nu faca infarct pana ajung eu,totusi.In plus,mi-am lasat prietena cu o noua sticla de Jack Daniel's.
-Si eu cred ca ar trebui sa te grabesti!
Ridicandu-se,se indrepta catre el.Chiar aveau aceeasi ochi...Albastru crud...Ii intinse mana prieteneste,mai mult nu putea sa indure deocamdata.Gandurile acelor 6 luni inca nu se disipasera din mintea ei adolescentina si ii torturau sistemul metodic.
-Auch!
-Scuze,scuze,geaca asta...Mereu "curentez" oamenii!
-Nu-i nimic...Mereu am intuit ca stii sa-ti faci simtita prezenta,acum am experimentat-o pe pielea mea!Literlamente!
Cum schimbau rasetele radoante paleta terna de culori a toamnei!
-Pai,la revedere!
-La revedere!Stai!Peste vreo...7 ore..suna tare tentanta perspectiva unei cafele,nu-i asa?
-Same place?
-Naturally.
Doua zambete luminau inima nocturna.
-This is the end,beautiful friend,the end...
Anisia auzi si tipa ca raspuns:
-Hey,schimba versurile!
-Cum?
-This is the beggining...
-This is the beggining,beautiful friend,the beggining...
-Perfect!Uhm,stii,suna tare retard,dar nu stiu cum te cheama!
-James!
Pe cand James se indeparta,umbra fetei ramase pironita cateva clipe.Pe cer zbura un avion bicolor.De felinar se agatasera panze de fum albastrui.