sâmbătă, 17 iulie 2010

Eh,what the heck!

Clachez.Florile nu mai au acelasi miros ametitor,cerul s-a decolorat brusc,mainile mi s-au racit si dor.Of!
Daca acceptam intr-adevar prin ceea ce trec eu acum sentimental,postul de azi ar fi sunat,in linii mari,cam asa:

"Baga-mi-as picioarele!Ma simt inconjurata de prosti,de ignoranti,de profitori si de nesimtiti!Binele imi este rasplatit cu rau,vorba buna cu ocara,ajutorul cu un spate gol si intors!Ma topesc pe dinauntru si nu stiu sa-mi mai deslusesc sentimentele unele de altele!Si simt ca mor,si simt ca traiesc,si simt ca iubesc,si simt ca urasc!Si nimic nu-mi mai convine,ma schimb instantaneu,devin o scorpie dintr-un inger,simt nevoia sa ma indepartez de toti si toate si sa plang intr-un colt,si mi se impotmolesc vorbele-n gura,ramanand ametite in spatele buzelor,nenascute!Si o sa-mi ard toate hainele,o sa bat toti idiotii pana le da sangele pe nas,si o sa urlu pana o sa-mi explodeze plamanii!Mi se trezesc rani vechi dar nu stiu daca din inertie sau pentru ca eu vreau in mod special sa le trezesc,sa-mi confirm astfel ca traiesc!Si ca sufar pentru o iluzie oarba care n-a stiut vreodata si nici nu o sa stie vreodata de existenta mea patetica!Si mama ma-sii aluia care-mi spune ca e de la hormoni,ca NU e!Si nu e nici varsta!E vorba de faptul ca oamenii se balacesc lejer in mitocanie,ipocrizie,vanitate si toate suratele lor!Colac peste pupaza,mai si vorbesc fara sa gandeasca-asta daca ar avea in prima instanta cu ce sa gandeasca!Mi-s plina de draci:daca-i tin in mine,ceilalti ma privesc ca pe o nenorocita;daca-i exteriorizez,idem!Pestele meu,ce sa fac?!Sunteti toti niste retarzi,de la un cap la altul!Faceti-va ca nu ma cunoasteti,c-am murit,ca nu m-am nascut,ca NU,NU,NU!Screw you all,I'm going home!Wherever the heck home is..."

Dar nu pot face asta.Poetul din mine nu-mi permite o asemenea vulgarizare a perioadei sufletesti experimentate,chiar daca esenta ei este aceasta.In schimb,rezuma acatistul dupa cum urmeaza:

"Imi simt sufletul precum o scrumiera intr-un local aglomerat vineri seara:toti isi arunca parful cenusiu,ambalajele gumelor de mestecat,hartiile din capatul paielor si necazurile-n mine.N-am cum sa reactionez,mi-au inchis vocea intr-o forma conventionala de sticla.In plus,daca as riposta,aruncandu-le inapoi catre fetele obosite si patate de cuvinte vulgare 'gunoiul',m-ar sparge nemilos de podea.Vedeti voi,OBIECTELE n-au cum sa riposteze,n-au dreptul asta-trebuie doar sa fie uzate,brutalizate,consumate pana la extinctie.Sau pana cand si-au rascumparat valoarea achizitionarii.Insa ma intreb,oare cand,cum si cu ce egalezi dragostea?Tot prin dragoste?Sau cum?Dupa prima varinata,sufletu-mi trebuia debarasat demult...Lasa,se ocupa altii de asta pentru mine acum!
Indiferent de haosul taios ascuns de margini,fatada trebuie lustruita si intretinuta zilnic.Altfel nu da bine.Ma duc sa mai dau cu un strat de superficialitate,poate nu se prind cei din jur ca,in definitiv,sunt si eu om,muritor,fragil locuitor temporar al universului tangibil.Sper sa nu fie prea tarziu..."

Asa e mai bine.E mai muzical si criptic.Oh,for the love of God,bare with me if you really care!Please...

4 comentarii:

Smoke And Blue spunea...

hmmm...

nasturash spunea...

Nu o sa-ti judec sentimentele, nu o sa-ti spun ca te inteleg, desi o fac, pentru ca nu te ajuta cu nimic.

Dar stii ce-as putea sa fac?
Sa-ti spun ca ce ai facut tu aici se numeste arta. Si nu stiu cati sunt in stare sa realizeze ce inseamna sa elaborezi un articol asa de complex, atat de bine definitivat in toate aspectele lui, in toate detaliile lui. Ai simtit mai mult ca sigur furie, durere, neputinta, dar ceea ce e cu adevarat admirabil, ceea ce te diferentiaza de multimea de idioti care te inconjoara, e ca tu ai fost in stare sa scrii asta, tu ai avut mintea pe care ei nu vor avea vreodata sa iti si exprimi toate emotiile pe care le-ai simtit si ai facut-o intr-un mod pe care ei nu o sa-l priceapa vreodata.

Iti mai spun ca am citit articolul asta pe nerasuflate in prima jumatate si cu rabdare de nestramutat in cealalta jumatate. Am simtit tot ce-ai scris acolo, am putut sa vad dincolo de orice definitie a oricarui cuvant, n-am perceput vulgaritatea, am simtit disperarea, indignarea, suferinta iesind din cuvinte, dezbracandu-le de orice alt sens comun.

Pot sa-ti spun ca ceea ce simt eu, desi nu te cunosc, desi nu te-am vazut vreodata, e admiratie. Faci parte din putinii oameni care ies din multime, care au ceva de spus. N-am nici cea mai mica indoiala. Mai devreme sau mai tarziu o sa gasesti oameni care sa te aprecieze exact asa cum meriti si, desi nu vor fi multi, pentru ca ei vor exista, vei invata sa-i ignori pe cei care se scalda in prostia de la picioarele tale si vei invata ca singurul motiv pentru care dau in tine e faptul ca nu pot sa ajunga la nivelul tau si vor sa te coboare la al lor.

Inca o data, textul e genial.
Felicitari!
Sper sa iesi din starea asta cat mai repede.

Adriana spunea...

Smoke and Blue
mda...

Nasturash
nu stiu cum o sa percepi asta,dar mai aveam putin si plangeam cand am citit ce ai spus tu

inseamna extraordinar de mult pentru mine ,nu pentru ca "gadila" latura narcisista a fiintei mele mai mult sau mai putin,ci pentru ca nu m-am mai simtit singura pentru un moment
>:D<

nasturash spunea...

Ma bucur tare mult sa stiu asta, e mai mult decat puteam sa cer, e mai mult decat ma asteptam. Multumesc mult:)