"I'm not afraid of dying, I'm afraid I've not lived enough"
Poate pentru prima si singura data in viata m-am simtit CINEVA.Prin vene mi-a curs incredere,putere,siguranta,iar lumea s-a micsorat pana la dimensiunea unei molecule pulsande din palma.Niciodata nu m-am simtit mai mult ca in aceste cateva ore parte dintr-un sistem atat de bine oranduit incat poate parea ridicol din exterior.Norocul nostru e ca de cealalta parte se vede doar ca un glob de albastru si alb fum plutitor...Acest sistem mi-a oferit mie si doar mie candva un rol proiectat anume sa-l pot duce la bun sfarsit,indiferent de natura lui.Decizia de a-l altera,modela sau schimba radical imi apartine cu totul,in fiecare zi,in fiecare ora,in fiecare minut.Pot oricand sa-mi decid soarta,un singur impuls bine plasat e suficient,dar...Azi am realizat ca acest sistem ma impiedica sa mai vorbesc de "eu" fara sa simt cum in jurul cuvantului se tes un milion de panze,cu un milion de variabile,cu un milion de scenarii in urma lor.Cum sa faci fata exploziei de extaz si crispare atunci cand realizezi ce inseamna existenta fiecarui individ IN REALITATE?A mea,a ta,a noastra,nu a tuturor,ci a fiecaruia in parte!
Personal,in aceste cateva ore m-am simtit torturata de ciocnirea dintre sentimentul ca nu voi mai putea sa ma mai trezesc in veci dimineata de spaima ca nu voi alege ce trebuie sau,mai rau,nu voi stii ce sa aleg si nevoia aproape neinfranata de face o schimbare cat mai rapid.Cum sa alergi stand pe loc?Sau...cum sa dormi adanc privind inca tavanul?Clipe ca astea ma cutremura si ma infioara fierbinte concomitent.
Ceva s-a schimbat in mine si-n lumea pe care presupuneam ca o cunosc macar pana la anumite granite.Teritoriul se desfasoara atat de vast in fata-mi incat posibilitatile chiar sunt nelimitate.Ma consolez,ma mangai cu gandul ca atata timp cat n-am ales,si stanga,si dreapta raman in mod egal valabile.
Mereu,mereu,mereu stam pe niste sine anonime de cale ferata cu un banut undeva suspendat in aer.Va pica pe "DA",va pica pe "NU"...Certitudinea e ca va pica.E necesar si indispensabil.Va pica...mereu.
Personal,in aceste cateva ore m-am simtit torturata de ciocnirea dintre sentimentul ca nu voi mai putea sa ma mai trezesc in veci dimineata de spaima ca nu voi alege ce trebuie sau,mai rau,nu voi stii ce sa aleg si nevoia aproape neinfranata de face o schimbare cat mai rapid.Cum sa alergi stand pe loc?Sau...cum sa dormi adanc privind inca tavanul?Clipe ca astea ma cutremura si ma infioara fierbinte concomitent.
Ceva s-a schimbat in mine si-n lumea pe care presupuneam ca o cunosc macar pana la anumite granite.Teritoriul se desfasoara atat de vast in fata-mi incat posibilitatile chiar sunt nelimitate.Ma consolez,ma mangai cu gandul ca atata timp cat n-am ales,si stanga,si dreapta raman in mod egal valabile.
Mereu,mereu,mereu stam pe niste sine anonime de cale ferata cu un banut undeva suspendat in aer.Va pica pe "DA",va pica pe "NU"...Certitudinea e ca va pica.E necesar si indispensabil.Va pica...mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu