Cand scriu povesti de dragoste,
Mint cu litere alese si emotii cam razlete;
N-am tinut in mana acel margaritar al fericirii,
N-am avut parte de seducatoarea pacoste-
Nu plang,nu rad,nu ma bucur.
Pace!
Parca-i o boala cand o vezi in alti ochi goi,
Pe buze umede sau umeri ce tremura,
In vorbe vestede ale reveriilor de sub plapuma
Sau in ecoul infantil al florilor din teii noi.
Ne inalta?Ne face nemuritori?
Ne imbraca intr-o catifea de invizibile culori?
Ne supune...Ne subjuga...Ne coboara...
Ne depunde pe un mormant
De sani goi si amintiri pamantii.
Dar ma pronunt nedrept,de ce sa condamn
Din al meu obscur unghi?
Nu-mi permit...
Un comentariu:
multumesc :)
will do :))
Trimiteți un comentariu