pensula mi-e o pana de paun,
cu ea am sa-ti desenez ochii,iubire!
au sa fie de un albastru atat de plapand,
incat amiezile lui august sa se topeasca de gelozie!
sa vina primavara,abia astept!
avand doua rodii coapte cu iz de nectar pe piele,
pometii din var in foc am sa-ti netezesc,
iar pecetea unui sambure te va feri de rele!
mainile-s murdare in toti porii,pacatoasele!
caci praf de oase si apa de lacrimi framanta;
vor modela un nas cum n-au avut altele-
coloana unui fierbinte simt -pentru tine,regina inchipuita!
s-a facut tarziu,mi-e violet trupul,gigantica vanataie sufleteasca,
dar n-am cum sa te las,mi-e de neconceput;merita sa suferi!
pe sarma din curte chiar acum atarna la uscat,fiinta maiastra,
fasii din panza noptii sa-ti fie podoaba pe umeri...
incropesc o barbie din puf de piersica stangaci,timid,
temandu-ma sa nu stric genele abia picurate din carbune scrijelit subtire;
lipseste ceva,ceva sa te ridice,ceva sa te separe fin
de alta papusa din portelan,sa-ti dea o gura de viata aurie...
buze!v-am uitat oare?nu!
cauta,inima,cauta in adanc,din ce sa le sculptam?
din tine insuti,desigur...
si iata,iubire,cum tremuri cuprinzand lumea-n care luptam
sa fim,s-avem si sa simtim langa noi un inger ce nu exista.
pe tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu