In camera domneste o atmosfera de inmormantare prelungita,
Cu ecouri largi de ochi inchisi si ganduri hoinare.
Ca niste masini de scris cu sange cald,
Transcriem gandurile unora superioare zi dupa zi dupa zi,
Caci ele si-au castigat dreptul de-a lungul timpului
Sa dicteze in schimb apasarea butoanelor.
Albastre,rosii,negre,cu unduiri sau aplecari dibace,
Sunetele apar pe coli tarcate-n sensuri neasemuite,
Fiecare imperecheata cu un semn care mai de care mai
Criptic si vizual placut.Sau nu.
Plutesc amintiri si nasc zambetele unei robii suprimate.
Cate un ras strident sparge tensiune auditiva
Cu forma-i jucausa dar meschina,
Facand robotii cu suflet sa priveasca,macar pentru putin,
Dincolo de cusca aurita impusa negresit.
Momentu-i scurt,placerea se desira pe holuri neluminate...
Mana apasa nevrotic,schimba cerneala,ofteaza prelung-
Nu-i acum de inteles sloava,e amalgam nerumegat de materializat.
In orice rau e-un bine si-n orice bine zace-un pui de rau.
Pe tablia cu urme de ani si cumulate suferinte
Am scrijelit fiecare cate-un nume al propriului
Motor cu simt si bataie fragila.
Si-am scris,si scriem si,vai!,cate vom mai scrie.
Ceea ce nu intelegm cateodata,in schimb,
E ca ne scriem pe noi insine prin
Supa mecanica de intelesuri ale vietii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu