Hurricane

 

dezbraca-ma de piele

si arunca-ma-n valtoarea

celui mai nenorocit 

dintre suflete!

sunt a cerului,

a pamantului,

a nevazutului 

si-a

regretului nedefinit-

sunt un vid aglomerat

ce pluteste

in cupa dintre nadir si zenit!

ma decoloreaza

sfasietoarea lupta a cerului

cu propriile sentimente

in fiecare dupa-amiaza;

cum stau in pat,

retraind aceeasi carte,

zaresc pe geam

al sufletului frate-

un uragan de gri temeri

aparent nefondate;

cutie a Pandorei sau binecuvantare?

intorcand pagina,

ceata ma ingenunchiaza

pana la uitare.