luni, 16 mai 2011

Lost

 

-Alo!
-...hei,Mircea!
-Ce s-a intamplat?De ce suni la ora asta,tu nu vezi cat e ceasul?
-Nu,nu-i nimic grav,sunt doar eu...Stiu,stiu ca-i 4:01,dar...dar aveam nevoie de un prieten...
-Of,Stefan,ce mai e de data asta?
-Nu m-am lovit la cap,unu' la mana,deci poti sa stai linistit in privinta asta!Doar stau turceste in mijlocul unui drum necunoscut,sunt la a saptea tigara in juma' de ora si singura intrebare care-mi pluteste prin vidul mintii acum e "ce dracu' ma fac EU cu viata MEA?"!
-Gata,gata,calmeaza-te,respira,gandeste-te la bere si la...unicorni!
-Mircea,vorbesc serios!Bere si unicorni?!Risc sa fiu ucis in orice clipa de un sofer de TIR adormit,ce asculta Celine Dion la maxim in boxe,si tie iti arde de glume?
-Scuze,sunt un nesimtit!Uite,sfatul meu: misca-te putin,aeriseste-ti bine creierul,urca-te in masina,ia-o inapoi pe unde ai venit si,in momentul in care ajungi intr-un loc cunoscut,cauti cea mai rapida cale catre apartamentul meu,ok?Am o vaga impresie ca noi doi trebuie sa vorbim si sa bem ceva tare...
-Asta e problema!Chiar nu mai stiu cum am ajuns aici,aici,aici in inima mamei ma-sii de necunoscut!Asa cum nu stiu cum am reusit sa-mi nenorocesc viata...Unde am gresit,Mircea,unde?  E din cauza faptului ca nu mi-am iubit niciodata parintii?Sau pentru ca n-am luat-o pe fata aia de nevasta?
-Stefan...
-Nu,trebuie sa fie un motiv pentru golul asta care creste in mine!Orice actiune are o reactiune,sau ceva de genul!Vreau...Am nevoie sa inteleg unde am gresit in primul rand,ca sa-mi justific mie insumi asta. Credeam ca am cunoscut suficient suferinta,cu accidentul si toate cele,dar se pare ca a fost doar un aperitiv amar.Ma jur,amice,nu credeam vreodata ca o sa ajung sa ma prabusesc in mine.Exact ca un Babel...
-Stefan,ai incredere in mine!Revino-ti si condu cu grija,nu rezolvi nimic daca stai sa te sfatuiesti cu lupii din desertul ala in care ai ajuns!
-Ai dreptate...Ai dreptate,sunt barbat,ce naiba,ma fac de ras!Termin tigara asta si pornesc in directia ta.
-Bun baiat.Ma duc sa vad ce gasesc prin bar si sa pun de o cafea tare.O sa-ti tiuie urechile o saptamana!
-Multumesc,multumesc mult...
-Ai grja,Stefane.
-O sa am.Pentru prima oara in viata,o sa am.

Marile dureri ale vietii nu trebuie sa fie propriu-zis mari:destul cat sa te darame,destul cat sa dea nastere indoielii,destul cat sa vrei sa multumesti si Universul,si egoul.Ori asta nu se poate fara sacrificiu.De cele mai multe ori,mielul...esti tu.

5 comentarii:

Ada spunea...

imi place place place :x ia sa punem mana sa mai scriem si proza

elena spunea...

superba postare...de mutl n-am ami citit o postare asa buna!!!! bravo >:D<

Mădă spunea...

Brilliant!!!!

Neinspiratele spunea...

super

Adriana spunea...

multumesc,multumesc,you are all far too kind :"> >:D<