joi, 22 martie 2012

Disturbing aftermath


Daca perna mea ar reda automat noptile in secvente,atunci as prefera sa raman treaza pana la epuizare.
Cuvantul "institutie" suna la fel de neplacut ca si realitatea ce deriva din el.
Cum faci diferenta dintre durerea reala si cea inchipuita?
Trecutul,desi se prezinta sub forma unui capitol incheiat,reuseste mereu sa-si transcrie pasajele tulburatoare in prezent.
Nu-mi pasa!Nu-mi pasa!Nu-mi pasa...pana incepe sa-mi pese din ce in ce mai mult.
Singurul lucru cu adevarat cert din viata mea este ca nu mi-o pot inchipui fara muzica.
Trebuie sa scap cumva de sentimentul ca traiesc intre granitele a doua hartii de indigo.

Niciun comentariu: