vine o vreme cand artificiile isi croiesc
drum spre pamant
si cauta cu indarjire uterul din care a
pornit totul.
...o mama din marmura,o mama din lut,
cuibul din aur care a facut
planetele sa tanjeasca dupa lumina
si oamenii sa ciopleasca blesteme
in carnea celor mai sfinte dintre carti;
durerea surda ce calauzeste acest drum
cosmic isi infige radacinile in uman,
raspandindu-si undele de-a lungul a
generatii de buze rosii;
foc stins,de ce sapi in vintre si-n
minte?de ce scobesti metale pretioase
din pesteri moarte?de ce cauti
in mine relicvele unei alte minuni?
vine o vreme cand pamantul isi cere
plata in stele
si gaseste doar fragmente de spatiu si
timp raspandite pe cadranul
dintre astazi si candva...
no passion,no desire-
no desire,no power.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu