January's tail

A fost o luna frumoasa.Chiar daca a inceput cu un sentiment in picaj liber,lucrurile s-au redresat pe parcurs.

A fost o luna alba.Zapada din sufletele noastre si-a croit,in sfarsit,drumul catre cer si inapoi,vuind si risipind un frig pe care nu-l stiam posibil.

A fost o luna somnoroasa.Am adormit fie cu o carte pe piept,fie plangand,uneori imaginandu-mi scenarii ce-si trag seva din universuri paralele,mereu preferand intunericul in favoarea constientului orbitor.

A fost o luna inteleapta.Am inteles ca toate au o finalitate si toti ne cunoastem sfarsitul nemijlocit.

A fost o luna grea.S-a sedimentat senzatia anxietatii si a singuratatii,partea cea mai rea fiind ca acest chirias permanent nu pare sa ma deranjeze absolut deloc.

A fost o luna a schimbarilor.Amintiri permanente si vizibile,perspective noi,oameni iertati si uitati,o limba mai potolita si resemnare lucida-cu siguranta,am trecut prin toate meticulos.

A fost luna mea.Ca si cea din urma,ca si cea de dupa.Toate lunile sunt ale mele.Imi privesc existenta zambind,actor si spectator,impacata.

feet,don't fail me now!

Cracks and tacks

la 12 a.m-ma injur din spatele
unui cearceaf sleit de puteri
si murdar de tabac
imaginar

la 1 a.m-inca rasuna un ecou bizar
al reclamelor albastru electric
si al sperantelor destramate
intre usa si pat

la 2.am.-ma aflu la granita
dintre real si absolut,
inganand un blestem
al frigului etern lugubru si slut

la 3 a.m.-pluteste in jur
o pelicula ininteligibila
de epuizare amestecata cu amnezie temporara-
a venit din nou vremea sa ma inchid
in cusca de argint...

la 4 a.m.-se aud clar si raspicat
chemarile insingurate ale cainilor
ce se plimba printre turturi
si-si bocesc stomacul
creponat

la 5 a.m- viziunea nonsensului
se infatiseaza ca un inger cu pene de cioara,
suspendat in tocul usii
din lemn ciobit

la 6 a.m.-lumina fuge de soare
si se ascunde intr-un neon obosit,
torturand pupile mult prea intepenite sa poata
aprecia miracolul timpului

la 7 a.m-se termina totul
si incepe varianta mai limpede
a aceluiasi Iad

remind me to never trust myself again!

And I wish...

cartile se armonizeaza intr-un singur
tipat
languros,
strecurat pe sub usa bibliotecii
unde se ascund
cadavre si parfumul din trecut
al amintirilor

am agatat de perdea
visele noptii ce s-a stins,
vise imbibate in ulei si cafea,
vise ce rad,ce se schimonosesc,
ce plang dupa un ceas
fara cifre si fara sens.

iar marsaluiesc blesteme
indigo
catre drumul pe care stiu sigur
ca mi se taraste destinul...
poate era doar un zgomot...
un zambet pierdut...
efortul de a face ceva nemuritor
din lut...
poate ca ma depasesc toate trenurile care nu au scris pe vagoane
"acum"...

o cutie,bazaind fara incetare,m-a hipnotizat:
ce rost isi are o carcasa stralucitoare
daca sufletul este patat?

cartile tipa prin lemn,
am magneti in pleoape
si ma tem...

-Inca mai visezi?
-Fara inceput,fara sfarsit...

Always remember!

some words are like the steps of a ladder,
while some turn out to be so cold
that they
shape ice out of water

some sounds cover filthy letters with love,
while some just wash away the blasphemy
from sores inflicted
by closed doors

some songs alter the course of history,
while some make use of pain and abuse
in order to generate
a little bit of ecstasy

some people cover their faces with fears,
while some fall asleep in the prosperous
womb
of old books and dreams

some days seem to resemble the roads of Hell,
while some divide
with dazzling arms
courage from despair

some feelings descend from the vines of Heaven,
while some crawl with
aching limbs
in the caves of November

some nights fall like a silver nightgown,
while some swoon at the thought
of having to embrace
the harshness of another weary
countdown


it hurts me to know that the future hides behind a shadow

Blue truth

cred ca m-am nascut sub un semn albastru.

insomnie indigo!
zapada turcoaz!
ceasuri invelite-n bleu!

pana si dragostea inghetata are pe chip pictata
cicatricea unui trecut
renascut din verde,
tarat printr-un galben
fara ecou...

...si speranta renaste violet
din vintrele
unei fantezii proiectate aleatoriu
 peste ochi albastri,
prin monstri din petrol,
pe cupola unei biserici
bleumarin...

imi miroase in aceasta zi a albastru prafuit,
iar drumul temporal pare ca s-a deschis
in limpezi ondulatii
de sange antic...

ma subjuga o oboseala cu reflexii
albastru electric;
nu!
nu vreau sa cedez in fata gandului
inchegat din trupul
a mii si mii de
mure,afine,picaturi de cerneala
din piele...

cred ca am sa mor sub un cer albastru.

Someone better,something greater

"There will always be someone better than you at something."

Gelozia este o jigodie! Mai intai,te face sa realizezi ca ai un miliard si una de dizabilitati sociale ori culturale pe care nu ai vrut niciodata sa le vezi cu sinceritate.Apoi,te umple de conceptii bastarde ale orgoliului.Dispretul fata de fiinta ce te-a detronat atinge proportii cataclismice,ca si cum sfarsitul lumii tale s-ar desfasura acum in slow motion. Le coup de grace?Ajungi sa te compatimesti,stiind ca lupti intre ura fata de celalalt si ura fata de sine.
Vrem sa fim unici,perfecti,de neoprit.In mintea noastra,ocupam piedestalul cel mai stralucitor.Nu prezentam defecte in adevaratul sens al cuvantului,ci proiectii deformate impuse de societate.Da,avem dreptul natural de a ne declara conducatorii supremi ai propriei constiinte.Da,singurul loc unde suntem izolati pe deplin este intre peretii de os ai craniului.Da,egoismul etic ne-a ajutat,in mare parte, sa supravietuim si sa evoluam.Insa...
Intotdeauna va exista cineva mai bun decat tine.Societatea ne "obliga" sa percepem aceasta inegalitate ca un chip al originalitatii sau cine stie ce eroare mistica a naturii.Desigur,imbratisam ideea,o promovam,profitam,planeta isi continua rotatia in deplina armonie cu rasa umana.Ce-i spui,totusi,pe intuneric,unui suflet mediocru,care nu stie cine e,unde se afla si ce-i va aduce ziua de maine?Cum ii explici ca nu va fi niciodata pe aceeasi treapta cu cel de langa el?Cum il consolezi?Cum ii impulsionezi pasul inainte fata de caderea in gol?
Daca va asteptati la un raspuns plauzibil,ei bine,nu-l am.Pentru mine,treaba merge cam asa:te nasti,traiesti,dispari.Intervalul dintre cele doua porti va avea atata insemnatate cat ii vei oferi tu.Numai tu.Ai de ales intre gelozie si indiferenta,dar asta nu inseamna ca una o exclude pe cealalta.
Pana la urma,solutia se afla undeva intre succes,resemnare si autodistrugere.

I can't seem to find my mind!

am pierdut nopti sa castig zile,

dar pleoapele ce mi se-odihnesc

pe talpi

ar fi preferat compania

inaltelor zari.

am cedat ceasuri pentru mirajul eternitatii,

insa talia incinsa cu sfori

de intuneric

s-ar fi vrut rasfatata

de un soare teluric.

am tocit lentila ochilor sa cuprind necunoscutul,

dar gandul ce se revolta nesimtit

in craniu

ar fi preferat adapostul

galbenelor foi.

am ales un spic neghinei fermecate,

iar zambetul croit sfios in panza

noptii

nu s-ar fi inchipuit mai clar

in niciun alt vesmant...

too damn tired!

Cursed rain

mi-am simtit teasta prabusindu-se

in surdina,

maturand o idee

sub maxilarul larg,

adunand praf si perle din neant,

spre a impinge lacrimile

departe de lumina...

culorile au incercat sa impulsioneze

un sentiment tintuit

sub blestem,

insa ploaia s-a scurs,s-a scurs,razand

de durerea unui suflet

vremelnic osandit

la duel...

s-au spart cartilaje de dinti si de dale,

cerand un sprijin cerului deschis,

pe cand vorbele negre derulau un cantec

fara rima,fara zei,

fara portativ...

mi-am simtit trecutul arzand ca o candela 

uitata la malul furtunii,

vuind si stingandu-se-ncet sub privirea

unui cataclismic

prezent...

Ready to stay

Prietenia implica multe sacrificii.Trebuie sa te adaptezi unui mediu care schimba singularul in plural.Trebuie sa anticipezi si sa analizezi o fiinta total independenta de mecanismul tau.Trebuie sa-ti lasi garda jos in fata unor sentimente ce sunt nu numai unice,dar si (adesea) infricosatoare.In mod definit,prietenia implica multe sacrificii de neuitat.

...si cate masti poarta!Precum un cameleon,ea isi altereaza invelisul in functie de fiecare om.Parinti!Colegi!Rude!Amici!Necunoscuti!Toti acestia poarta amprentele unei legaturi ce le-a facut paleta de culori mai altfel.Ne plimbam printre curcubeie,nici nu stiam...Ne ciocnim de sevalete murdare,nici nu banuiam...

Exista o prietenie definitorie in ecuatia vietii:cea dintre tine si tine.De aici porneste cursa,aici se termina.Mila imaginara dintre inima si creier decide restul "probelor".Pe scurt,iubirea si intelegerea pe care ti le ingadui sunt cele reflectate asupra celorlalti.Cel putin,in teorie...

Prietenia implica o sinceritate pe care nu am invatat inca sa mi-o asum.Dar voi incerca...Incepand de acum.

lucky

Just 19

 De ziua mea,m-am culcat tarziu,m-am trezit devreme si am plans.Am facut ce as fi facut oricum intr-o zi oarecare,insa cu senzatia ca ma electrocuteaza gentil cineva la fiecare miscare.Mi-am ascultat melodiile de suflet si pe cele care nu fac altceva decat sa-mi rascoleasca sufletul.S-au deschis norii,m-au invartit,m-au ametit,m-au rasucit,apoi s-au inchis la loc in sertarul lor divin.Am primit trandafiri salbatici,trandafiri uscati si cea mai frumoasa felicitare din univers.Mi-am ingropat fata in palmele acum mai batrane,sperand sa treaca momente ce nu-si au rostul in ceasuri atat de personale.Am inchis ochii,am privit in mine,apoi in jur,am zambit.Mi-am primit oamenii dragi nu doar in casa,ci si in suflet.Am admirat tortul cu o lumanare de "1",una de "8",plus improvizatia salvatoare si spiralata,intrebandu-ma:cand?Privirea a alunecat spre incheietura stanga,facand cumva sa se aprinda si raspunsul.Am vazut pentru prima oara "The Lion King",alaturi de fratiorul care face cele mai frumoase felicitari din univers.Am inotat in zahar si urari pe care le merit mai mult sau mai putin.Mi-am facut un bilant al anului ce tocmai si-a pus punct in coada si am ajuns la concluzia ca n-as schimba niciun minut din tot miracolul ce mi-a fost harazit.Am recuperat amintiri,scotand la iveala altele noi si parfumate.Mi-am baut paharul de bere cuvenit si mi-am sorbit gura de aer din amurg.Am pretuit rosul rubiniu din bucle si pe cel stacojiu din inima.Mi-am calmat sufletul cu farame din nirvana trecutului.Am trecut peste orgoliu,sigiland pacea cu o bomboana de ciocolata. Mi-am implinit cele 19 veri.

Last 18

Intelegi ca te schimbi,dar nu te deranjeaza,desi ai mai vrea sa stai o clipa,doar o clipa,cu picioarele adanc infipte in pragul trecutului.

Placinta cu mere se face la fel ca acum doi ani,insa palmele framanta aluatul cu semnele altor povesti pe ele.

Iubesti cu ochi schimbati: mai viu,mai liber,mai calm.Caleidoscopul sentimentelor se invaluie acum in nuante mult finisate.

Nu-ti mai ajunge timpul sa contribui la perfectiunea pe care ti-o doreai atat de mult pana acum cateva clipe.Avantajul?Toate greselile asumate nasc frumusete.

Trucurile isi pierd magia,la fel ca si minciunile impachetate in stralucire,permitandu-ti sa spui pentru prima oara impacat:"Ma accept!".

 Dai serile zgomotoase si confuze pe una singura.Multimea burlesca piere,locul fiindu-i luat de acei oameni care ti-au fost alaturi chiar si atunci cand tu te-ai abandonat.Asa se "imbatraneste" gratios:cu prietene exceptionale,mancare savuroasa si cafea dupa ora noua!

Cand linistea domneste,inspiri,expiri si te miri: cum de merit atata bunatate?Atata intelegere? Atat de mult noroc?Cum am reusit sa fac din desert oaza?Nu stiu.Nu vreau sa stiu.Vreau doar sa-mi continui drumul.

it's a good day to be alive!

My way home

Este mult prea frig...
mult prea frig...
si pasii ma poarta mereu spre casa.

Nu mai cunosc oamenii din jur...
fetele lor poarta masti...
si vointa ii cauta prin transa.

Ninge invizibil cu bucati mari de tristete...
te murdaresti pe glezne...
si talpile ti se-ncurca in visele din strada.

A explodat un munte cu tipete in rosu...
a patat inimi,ape,simturi...
si viitorul apropiat a capatat un nou suflu.

Este mult prea frig...
mult prea frig...
si pasii vor sa ramana pironiti in casa.


so much to do,so little time

Clashing signs

revarsarea noptii aduce cu sine
mii de stele si incertitudini
umile
deasupra unui pat
fara nisip magic.

ochii! ochii! ochii
sa pipaie prin smoala toate
detaliile unei nauciri,
cum este posibil?

totusi,crepusculul divide cerul si miasmele
cu un brat lucid;
rutina,redresare,retragere-
inca nu-mi amintesc in ce ceas
m-am asezat la coada acestui
carusel!

stavilirea zilei cu endorfine
concretizeaza o realitate abstracta:
sunt un plural compact,
o himera,
rezultatul propriului haos centralizat.

ochii!ochii!ochii...


my mind is a battlefield

Thoughts and sheets

imi vad deja aleea
ornata cu muschi gras si orhidee,
o alee implinita de-o idee
captusita-n catifea

trecutul se revarsa in prezent
iar si iar,
silabisind din dictionar
adevaruri cu un cusur evident

coconul mi s-a desirat in rochie
de caldura si sunet,
raspandind un molcom clinchet
de melancolie

recent,cosmosul s-a decis
a ma rasfata cu euforie,
doar pentru a imprastia,mai apoi,anarhie
peste cerneala si iris

imi vad deja aleea
scaldata-n ocean si neasemuite crengi,
o alee prin care alergi
fara a canta

Hope and luck

Sunt increzatoare.Da,viata nu decurge mereu cum ne-am dori.Da,realitatea pare uneori ca incearca din rasputeri sa ne demonstreze ca "se poate si mai rau".Da,am vrea sa existe un burete care sa stearga toate momentele cand am plans,am renuntat,am gresit.Dar...Mie imi plac zgarieturile.Cicatricile.Urmele pe care le las in umbra.Desigur,nimeni nu-si doreste suferinta,insa din inevitabilitatea ei decurg invataminte ce ne ajuta sa apreciem momentele de liniste.Uneori,planul de rezerva devine mai memorabil decat cel repetat cu luni intregi inainte.Viata nu este un scenariu fix,ci o continua improvizatie.Simt cu tot ceea ceea ce sunt ca majoritatea cadrelor mele nu vor fi perfecte,ci memorabile.Cred.

Sunt norocoasa.Mult timp am cerut ceea ce nu mi se cuvenea,dand nimic in schimbul unor rugi imprastiate in desert.Poate ca m-am trezit intr-o zi,poate ca mi-a aparut intr-o noapte in vis...Poate ca doar s-a nascut.Pe lumina sau pe intuneric,mesajul este acelasi:esti libera,esti vie,iti esti datoare a gasi fericirea chiar si in haos.De atunci,nu ma mai tem de erori si nu-mi mai conturez in prealabil existenta.Rad cand furtuna se ridica si imi musc limba insetata de venin.Ma bucur de cea mai insignifianta minune si multumesc cerului,pamantului,intregului ca am mai primit cadou o zi.Simt cu tot ceea ce sunt ca fiecare clipa conteaza,fiecare minut ma face mai bogata,fiecare ora schimba cursul istoriei.Sper.

Again and again...

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Sunday spell

Ati fost vreodata blestemati de catre cineva?Si nu,nu ma refer la o injuratura murmurata aleatoriu sau la vreun ritual infaptuit sub clar de luna.Eu vorbesc despre o "urare" nemijlocita,sincera,profund negativa,scoasa direct din farmecul Evului Mediu.

In general,cuvintele nu ma afecteaza.Mai bine spus,eu decid in ce masura ma las influentata de frumusetea ori de putregaiul din ele.Insa...Insa depinde din gura cui curg aceste vorbe.Daca un strain imi spune pe strada ca sunt nebuna,il cred?Bine,nu pot infirma o certitudine,dar asta-i alta problema!Ideea de baza este ca omul respectiv nu ma cunoaste suficient incat sa fie indreptatit a ma judeca,deci spusele lui imi persista in minte la fel de mult ca zborul unor porumbei toamna.

Dar ce se intampla cand "nenorocirea" isi ia avant dintr-o fiinta iubita?Cat reprezinta nechibzuinta din timpul unei neintelegeri si cat refularea unor sentimente ascunse?Aici nu mai exista baraje sa imblanzeasca,ziduri sa protejeze,imunitate emotionala:tot curajul se prabuseste cu un singur zgomot dur.Intr-un final,dispare tensiunea,dispare orgoliul,iar atmosfera se purifica doar pentru a sustine un singur semn al intrebarii suspendat in aer: a vorbit serios?

Iubirea nu se negociaza.Poti sa ma lovesti,sa ma defaimezi,sa ma renegi-daca esti important pentru mine,asa vei ramane.In caz contrar,n-a fost sa fie...

Nu cred in blesteme,spuse sau infaptuite.Cred,in schimb,in capacitatea celor dragi de a ne rani mai mult decat oricine,fie prieten,fie anonim.Presupun ca adevarul se gaseste undeva la mijloc,intre real si mistic.

Here we go again!

Just dance!

I just want to dance.In a red shirt,in the woods,under the pouring rain.The energy building up inside of me is just too much to handle.On the street,in the middle of summer,wearing nothing but a flowery dress.To experience the freedom,the purity of every fluent movement-what a bliss!On a starry night,by a campfire,with the cold sand beneath my bare feet.To breathe as if every soul that had ever roamed this Earth has decided to breathe through and with me at the same time.On my bed,in torn up pajamas,listening to music older than my parents.The thrill,the kick,the ecstasy.Beside my best friends,in a crowded room,with a tequila burning my throat.How wonderful it is to be young and oblivious!In the heart of a sickening mist,weary,with tears rolling down my cheeks.To feel is to suffer,isn't it?And how it does...Naked,wild,empty,in the core of the Cosmos,waiting to be overflown with all the beauty that the world has to offer. I just want to dance!

"De ce sa consideri fructul inferior florii?"

Fearless fright

fiecare supra-ins are in cap doua galeti-
galeata cu frumos si galeata cu urat;
daca se rastoarna prima pe lumina,lui
ii cresc trandafiri pe ochi,harpe-n urechi,
faguri si grane in atriul drept.
daca se rastoarna a doua-n intuneric,lui
ii putrezesc pe gene duhuri,larve-n genunchi,
candele si cicatrici in atriul stang.
daca se rastoarna a doua pe lumina,lui
ii incoltesc fantasme pe buze,frisoane-n coaste,
explozii si cadre incetosate in venticulul stang.
daca se rastoarna prima-n intuneric,lui
ii infloresc magnolii din glezna,vise-n maduva,
zambete si borcane cu zahar in ventriculul drept.
fiecare supra-ins are in cap doua galeti-
galeata cu fericire si galeata cu nefericire.
daca ar fi sa intrebi un supra-ins cum si-ar dori
sa fie...ai ramane fara raspuns!
supra-insul nu vorbeste,nu asculta,nu invie
a treia zi dupa Scripturi.
supra-insul nu exista.
supra-insul a murit in secunda cand
ambele galeti s-au rasturnat cu fata spre vant.
de atunci,supra-insul si-a lepadat scutul
si a ramas doar
insul.

Comfortable countdown

time can wait.
fear can wait.
death can wait.
the world now revolves around
a paper-mache triangle
that no one dares to touch,
not even with a tear.
he can wait.
you can wait.
the rest can wait.
our dreams have begun to
spontaneously combust before our very eyes,
bending clocks and corrupting minds
of innocent cadavers.
friends can wait.
wars can wait.
Armageddon can wait.
by simply giving birth to our own selves,
we could,one day,(re)write history in CAPITAL LETTERS
of poison and mud.
serenity can wait.
enlightenment can wait.
decay can wait.
the light of chaos beams upon my face
like a never-ending scar.
I can't wait.

In the middle of a sunrise

Daca iti incepi dimineata odata cu razele care o boteaza,atunci timpul nu ti se va mai parea atat de vitreg.

Cafeaua este sublima.Cafeaua reprezinta un scop in sine,nu un mijloc.Impartasita prin iubire,cafeaua devine o amintire repetabila.

Responsabilitatea implica daruire,angoasa,curaj,speranta si nebunie,toate impachetate intr-un singur zambet supus.

Daca pretuiesc ceva pe deplin?Da.Faptul ca m-am nascut libera.Timpul meu n-are lanturi,iar noi nu suntem sclavi.Desi ma sperie uneori,noul cer ma obliga sa cresc aripile pe care altii nu au putut sa si le intinda.

Inca ma intreb cum pot unii oameni sa rupa mii si mii de cuvinte din fiinta lor fara sa se simta incompleti...

Prefer sa mor de mana unui viciu voluptos decat in urma unei virtuti sterpe!

"...I've waited all my life..."

That missing mile

 

uneori,am impresia ca destinatia rezida

nu in cap,

ci in picioare;

si,ca doua sceptre poleite

cu noroi si cu povesti,

ele ne poarta

spre carari pe care altii s-au temut

sa le batatoreasca

prin intelepciune.

acum este momentul razvratirii!

acum este clipa destainuirilor!

acum este cel mai pur

dintre adevaruri!

fiecare pas intiparit pe matricea lumii

schimba si ne schimba,

asa cum fiecare calatorie se contopeste

cu cea suprema...
radem cu talpile,inotam cu talpile,
insa povestim cu buze
pline de pietre
pe ce drumuri ne-a fost sortit
sa ne pierdem
intru regasire.
uneori,am impresia ca intre credinta
si completa ratacire
nu-i nicio diferenta.

Inked

Am facut-o si p-asta!Sincer,ma simt de parca mi-ar fi ridicat cineva o piatra de 18 tone de pe piept.Cand iti doresti ceva cu atata pasiune,parca ajunge sa te doara nu doar sufletul,ci si trupul.Devine o obsesie aproape tangibila,proiectata pe ecranul pleoapelor inchise,ca mai apoi sa fie redata in mii si mii de feluri.
Da,astazi mi-am facut primul tatuaj.Chiar daca suna ciudat,sunt mandra de mine.De ce?Pai,in primul rand,a fost ceva infaptuit sub sigiliul tacerii:nu au stiut nici parintii,nici prietenii,nici pisicile,nici bunica.Nu ca nu m-as fi bucurat de sustinerea lor (mama imi propusese cu ceva timp in urma niste modele destul de indraznete!),insa am simtit ca gestul acesta merita un nivel de intimitate pe care rar l-am imbratisat.In ultimii ani,mi-am demonstrat ca sunt o persoana dependenta de ceilalti,de la pareri pana la,sa zicem, interactiunea cu vanzatorul dintr-un magazin.Toate bune si frumoase,dar cat sa-i mai tin companie unei umbre?Asa ca mi-am zis: daca nu acum,cand?
Ultima fraza a fost cu intentie,sa stiti.Dupa indelungi sedinte consultative cu un sine foarte pretentios,am ajuns la un compromis simbolic.Astfel,de acum si pana cand "o fi sa fie",pe incheietura stanga imi stau cuvintele "if not now,when?"-cursive,negre,permanente.Sub ele,am "aruncat" un extrem de simpatic semn al infinitului,din impuls si din inima.Nu o sa incep acum un monolog interminabil despre semnificatia profunda din spatele alegerii si mai stiu eu ce-nu.Pentru ca nu asta este important si pentru ca nu trebuie sa ma justific in fata nimanui.Am facut ce-am simtit,ce-am vrut,ce-am iubit.
Crema troneaza pe birou,gata la orice ora sa fie folosita conform indicatiilor.Acum,asteptam rabdatori sa ne vindecam si sa ne facem frumusei (deja vorbesc la plural!).Cred ca este inutil sa mentionez ca nu ma mai satur sa-l privesc!Of,ce face entuziasmul din om!
O zi plina de emotie,de discutii despre arta,despre sanse si puterea de a lua decizii.

Un nou inceput pentru un noua sansa.

Malfunction

 

It's a haze,that's what it is!Not knowing how you got from here to there.Forgetting your name and your purpose.Being blinded by the blackness of your own eyes.Does it come from the body?Does it lurk in the mind?Is it madness in the womb or just a matter of weather and time?I'm so confused,so confused...Having to lean on strangers,fearing streets that were once familiar...I hope my heart dies before my soul,for I wouldn't want to be at the mercy of others-not even for one single day!Ah,my pointless dizziness!My everlasting imagination.My all.

It's nice!Yes,it is!I can say that now...You know,when I'm hurting,I don't pray-instead,I listen to music.Songs that make me cry,songs that make me smile,all kinds of feelings wrapped up in 3-5 minutes of sheer oblivion.But there are some songs on this planet that just have a life of their own.They just breathe.And they are the ones who basically empty my being,transforming it into a vessel for pure emotion.Those few seconds when you can't determine what's real and what's not,if you're even alive anymore,when the Universe collapses into you with a sweet thunder of silence...Yes,these are the songs that won't let me sleep at night.And it's nice to say that I've surrendered to their power without struggling.

 I am perfectly capable of living with just myself.I have learned (the hard way) not to be emotionally dependant on others,to control my social impulses,to enjoy loneliness and the sound of my own voice.Hell,cast me now on a deserted island,I'll build you an empire of one!It's safer this way.The more you love others,the more you will suffer,right?But,sometimes,the people in my your head just aren't enough.

Towards the edge

  

intr-o indepartata zi,

toate acestea se vor fi dus 

pe-un rau de oameni fara chip

si imbatatoare clipe

prezentul va fi naparlit in trecut,

iar trecutul va deveni o pelicula atat de stearsa,

incat imaginatia va concura cu realitatea

pe aceeasi fotografie

fara suport

alb

dansand in liniste,

vom sterge zambetele,vom plange dupa lacrimi,

fluidizandu-ne gandirea de bujori ingalbeniti

pe treptele 

unui altar

pagan

batrani si impliniti,

ne vom scrie epilogul int-o carte

fara pagini,fara coperti,

bandu-ne cafeaua pe o terasa din nisip

faramicios

viata nu ne va fi decat un volum

dintr-o legenda adevarata

Write,write,love,hate.

12 reguli care (nu) trebuie urmate pentru a deveni un scriitor

1.Daca nu esti dispus sa fii absolut sincer cu tine,nici nu incerca macar.

2.Experimenteaza fericirea,experimenteaza nenorocirea-ambele ofera posibilitati literare la fel de fructuoase.Mediocritatea sufleteasca este singurul inamic viabil.

3.Daca simti ca te-au parasit muzele artei,respira.De obicei,un memento al vietii concrete rezolva orice blocaj.

4."Nu lasa pe maine ce poti face azi"-scrie zilnic,indiferent de circumstante.Impulsul artistic marcheaza un anumit punct in evolutia personala-cu fiecare ceas,te indepartezi de acel punct,de esenta lui.Prin urmare,scrie!

5.Continuitatea reprezinta alegerea evidenta,insa putina nebunie n-a stricat niciodata in logica!Cel putin,nu in logica noastra.

6.Uita de rusine,de reguli,de familie si de prieteni,de faptul ca te-ai nascut si ca vei muri.Uita tot si reinventeaza-te acum,pe loc!

7.Inspiratia poate veni de oriunde,oricand,din partea oricui.Singura conditie este sa renunti la prejudecati si la generalizari.

8.Celebritatea,succesul,nemurirea sunt derizorii.Literatura presupune aventura sinelui in sine,nu in exteriorul plin de suflete eterogene,confuze,incapatanate.

9.Nu-ti lasa viciile sa te defineasca,dar nici nu le inlatura:integreaza cumva hidosul in portretul lui Narcis.

10.Scrie despre ce au scris si altii.Scrie despre ceva nou.Nu te teme de valentele originalitatii.Opera ta va fi la fel de unica precum propria fiinta.

11.Singura religie a scriitorului este cea care se inchina imaginatiei si preaslaveste creativitatea.

12.Incalca toate regulile si nu te opri la limitele impuse de altii.

I know who I am and I know who I want to be

MARVELous day!

Ca sa nu fiu o fiinta absolut inutila vacanta aceasta,mi-am propus un "mic" experiment: sa vizionez cate filme imi vor permite conexiunea la internet si capacitatea vizuala.M-am ghidat,in general,dupa starea sufleteasca,durata fenomenului artistic in cauza si recomandarile inghesuite pe un sticky note verzuliu.Classy,I know!
Inainte de toate,a se nota ca ma declar destul de hipster in ceea ce priveste entuziasmul prezentat in fata unui "exercitiu"  de genul exact in momentul sau de glorie publica.Mai pe romaneste,daca se face mare tam-tam in jurul lui,trece automat pe lista "de-vazut-peste-zece-ani".Ei bine,tocmai gandirea asta cu radacini psihologice evident deranja(n)te m-a adus in situatia de fata,adica la un semi-analfabetism cinematografic.
Dupa numeroase comedii care m-au facut sa reconsider fraza "what is air?" si drame planse discret pe sub paturica,mi-am croit drumul catre ramura Marvel a ecuatiei.You know,"Thor" and "Captain America" and "Hulk" and stuff."Iron Man"(1&2) trebuie revazut din motive strict legate de distributie (RDJ owns my heart forever!),mai ales ca prin martie (cred) apare "The Avengers",film asteptat la fel de cu-sufletul-la-gura ca "The Hunger Games" (if they screw up the books,I swear to God...).Sa zic si de "Spider-Man"?Ca-i la TV?Diseara!?Nu zic.Nu zic.Nuuu zic!
Revenind!Intrand temporar intr-o lume unde oamenii sunt absolut OK cu faptul ca alti oameni au puteri extraordinare,mi-am dat seama de mai multe lucruri:
In primul rand,sunt recunoscatoare ca am crescut avand macar o mica tangenta cu aceasta cultura superba a benzilor desenate si a supereroilor.
Apoi,ce copil nu si-a dorit macar o data sa fie ca Superman sau Batman (fara partea cu lipsa parintilor,desigur)?Adica,este absolut evident ca niste personaje animate au reprezentat si inca reprezinta niste modele (predominant morale) net superioare multor "personalitati" din trecut si prezent.Nu este un fapt trist,ci unul demn de incurajari.De ce?Pentru ca ofera o scuza legitima celor care vor si care pot sa transforme imposibilul in posibil.
Pana la urma,cui nu-i place sa stea doua ore hipnotizat de o poveste captivanta si de efecte speciale demne de standing ovations?Serios,chiar intreb asta!De fapt,nu raspundeti!Era retorica.Intrebarea.Oh,well...

Ma bucur ca m-am decis sa-mi explorez latura cinefila in perioada asta.Cred ca o sa ajung la rezultate MI-NU-NA-TE!Am zis ca o sa ma dedic intens aspectelor frumoase ale vietii pe viitor?Am zis?Am zis.Si-am facut!

Sper ca aveti un film "la incarcat" si ati folosit cele 10-15 minute de ragaz pentru a citi acest articol,altfel nu aveti nicio scuza!Vizionare placuta!

I see...

 Cred ca unul din cele mai folositoare lucruri pe care le-am invatat in copilarie a fost sa merg.Fie ca am alergat in dreapta sa aflu adevarul,fie ca mi-am tarat talpile in stanga spre a invata tainele minciunii,am inteles ca stagnarea nu mai era o optiune.Ma eliberasem.Imi dobandisem independenta ca fiinta.Incepusem in mod oficial calatoria.
Am mers prin anotimpuri,pe strazi,dezbracata,in intuneric,pe plaja,sub lumini artificiale,peste cadavre si sub nori de praf.Am tasnit prin ploaie si am sarit peste garduri.M-am impiedicat din suferinta si am dansat prin fum.Am pus constant un picior in fata celuilalt,uitand sa regret pasul din urma.
Cel mai bine merg in paltonul gri.Stiu,"gri"?Opreste orice om pe strada si are sa-ti spuna ca-i aproape cea mai depresiva culoare posibila.De inteles...Pentru mine,gri inseamna compromis.Imagineaza-ti un echilibru fragil intre durerea din negru si extazul din alb,un echilibru mereu in primejdie sa fie perturbat.O picatura de apa sau una de clor-nimic mai mult,nimic mai putin.De aceea sunt eu indragostita de paltonul gri: reflecta printr-o singura imagine ce eu nu pot fabrica in mine insami.Ori ce pierd prea usor...
Eu merg si cand stau.Eu merg pe apa si pe Soare.Eu merg nu pentru ca am picioare,ci pentru ca nu ma mai pot opri.

Cosmarurile s-au inmultit si s-au inrait.Rutina devine dulce-amaruie.Vad rosu si ma pictez cu el.Mi-au obosit oasele si nu stiu cum sa le alin.O luam de la capat!

Mind at ease!

un film bun nu te lasa sa dormi

un film bun intra in tine
si-ti soarbe din temeri,
din dragoste,
din fiori si din vitalitate,
din trecut si din fantome,
urmarind resurectia
unui tremur

un film bun devine un apendice
al vietii de care ai fost privat pana atunci,
un fel de gand rasfrant
in contuzii si organe,
cosmarul ramificat al tuturor noptilor
traite prin intunericul
pupilelor

un film bun te fumeaza ca pe o tigara uda
in mijlocul sordid al noptii,
spre a te lasa arid si descompus
de prejudecati
in zgomotul discret
al ecranului ce picura
nume albe,
nume vii,
nume creatoare

un film bun te forteaza sa-ti bagi degetele
in priza neostenita a propriului infern
si sa iesi de-acolo mai viu,
mai stralucitor,
o roca slefuita de electricitatea
discutabila
a 120 de minute finite

un film bun te scoala din morti

On the road

Daca Alice a avut al ei Wonderland,eu ma rezum la ceva mai pamantesc.Sa zicem ca taramul meu cu iz de minune arata cateodata ca suprafata lui Marte,miroase a vin si a caldura,dar imi pare (in momentele de impas) mai indepartat decat insasi Narnia.Insa Paradisul fara iluzia Iadului nu-i Paradis,corect?Copaci,camp,carari,cafea,conversatii,calatorie.Celest!

Am observat ca drumurile lungi ii schimba pe oameni.Fie ca e vorba de impartirea echitabila a unui spatiu relativ stramt,fie ca e de vina coliziunea unor energii eterogene,rezultatul ramane acelasi:un haos mai ceva decat cel primordial!Dar ce arta interesanta se naste din aceasta nebunie!Iar arta se numeste "amintire".

Problema cu timpul petrecut in familie este ca trece mult prea repede.De bine,de rau,tot la ei te intorci-la cei care te cearta cand nu speli vasele,cei care "nu te inteleg",cei care si-au investit viata in viata ta,sperand ca cea din urma sa fie mai buna decat a lor.Oricat de egocentrista si (ocazional) nihilista m-as dovedi,lor le datorez aproape totul.Asadar,sa ardem orologiul!

"I believe whatever doesn't kill you,simply makes you stranger."

White as cat

 

copilaria imi miroase a lamai

si tine la piept un album

cu biciclete,prajituri,

un leagan de lemn,

toate sub acelasi soare desenat

in coltul din dreapta-sus

al foii

pisica alba a vecinei

mereu dormea cu mine pe fotoliu,

iar pisica gri imi aduce aminte

de frunzele piersicului

si de niste genunchi mereu

inrositi

cafeaua avea alt gust daca era furata

din ceasca albastra;

umbra liliacului violet

apartinea

piticului murdar din gradina;

ce mica era rochita!

ce mare parea lumea!

Dumnezeu locuia dupa nori,

bunicul imi cumpara in fiecare duminica

bomboane cu lichior,

scarile de piatra ale casei

adaposteau 

baloane roz si galbene-

ce vremuri indepartate...

copilaria mea nu va suferi nicicand

modificari,

indiferent sub cate caramizi 

vom ingropa trecutul,

ne vom ingropa 

pe noi