copilaria imi miroase a lamai
si tine la piept un album
cu biciclete,prajituri,
un leagan de lemn,
toate sub acelasi soare desenat
in coltul din dreapta-sus
al foii
pisica alba a vecinei
mereu dormea cu mine pe fotoliu,
iar pisica gri imi aduce aminte
de frunzele piersicului
si de niste genunchi mereu
inrositi
cafeaua avea alt gust daca era furata
din ceasca albastra;
umbra liliacului violet
apartinea
piticului murdar din gradina;
ce mica era rochita!
ce mare parea lumea!
Dumnezeu locuia dupa nori,
bunicul imi cumpara in fiecare duminica
bomboane cu lichior,
scarile de piatra ale casei
adaposteau
baloane roz si galbene-
ce vremuri indepartate...
copilaria mea nu va suferi nicicand
modificari,
indiferent sub cate caramizi
vom ingropa trecutul,
ne vom ingropa
pe noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu