And I wish...

cartile se armonizeaza intr-un singur
tipat
languros,
strecurat pe sub usa bibliotecii
unde se ascund
cadavre si parfumul din trecut
al amintirilor

am agatat de perdea
visele noptii ce s-a stins,
vise imbibate in ulei si cafea,
vise ce rad,ce se schimonosesc,
ce plang dupa un ceas
fara cifre si fara sens.

iar marsaluiesc blesteme
indigo
catre drumul pe care stiu sigur
ca mi se taraste destinul...
poate era doar un zgomot...
un zambet pierdut...
efortul de a face ceva nemuritor
din lut...
poate ca ma depasesc toate trenurile care nu au scris pe vagoane
"acum"...

o cutie,bazaind fara incetare,m-a hipnotizat:
ce rost isi are o carcasa stralucitoare
daca sufletul este patat?

cartile tipa prin lemn,
am magneti in pleoape
si ma tem...

-Inca mai visezi?
-Fara inceput,fara sfarsit...