duminică, 8 decembrie 2013

Idle being

Nu-mi mai pasa.Nu mai pot.Nu mai am energie.M-am saturat de oamenii aia si de "balaceala prin cunostinte" si de faptul ca tot ce ramane dupa atata amar de efort e o cifra.
Sincer,mi-e rusine cu mine: mi-e rusine ca,desi au trecut atatia si atatia ani (de chin),eu tot nu am invatat sa invat (pentru mine).Asa ca ma chinui singura si ii trag si pe altii de mana cu mine.
Prin urmare,eu incep sa renunt.Imi bag proverbialele picioare si ma dedic in exclusivitate inertiei.
Pentru ce,frate?Sa rada oamenii meschini de tine si sa realizezi ca lumea nu e lume,ci jungla de asfalt si hartii si aberatii?!Nu,multumesc!Mi-e bine in nepasarea mea stagnanta.N-o sa se aleaga nimic de mine,o simt si o stiu.Dar trebuie sa invat sa nu-mi pese,asta e singura solutie.
"Nimic nu conteaza","nimic nu conteaza","nimic nu conteaza"-poate imi intra in cap cu forta...
O sa beau cafea pana se termina.O sa fiu fericita cu portia.O sa ma prefac ideal ca sunt altcineva si ca-mi vizionez propria viata dintr-un corp inconfortabil de familiar.Atfel nu pot sa ma impac (in toate mintile) cu realitatea.
Patura trasa peste cap,ochii focusati,mintea placut redusa la burete.
Ma reduc sistematic la "fiinta" fara "a fi".

Niciun comentariu: