Un deal lugubru si inecat in noroi.Picioare ingreunate de urcus.Sentimentul de groaza permanenta.Un camp intins cat vezi cu ochii in toate directiile.Copaci ascutiti si negri culcati in siruri la pamant.In cateva crengi,corcituri mari si carnoase de magnolii-bujori.Un cer limpede in tonuri stridente de fucsia si oranj.Liniste infricosatoare.Senzatia de prada.Se rupe filmul.
In sinea mea ingenua,credeam ca somnul a ramas un ultim refugiu in care sa scap de toata nebunia pe care mi-o aduc singura ca un blestem din timpul zilei.Se pare ca m-am inselat:ma urmareste frica pana si mai departe de intuneric.De parca sunt si vesela rau in ultima vreme!Acum ma lupt cu mine pe doua fronturi.Nici nu vreau sa descifrez ce inseamna...asta.Nu ma ajuta cu nimic.Nu dispare senzatia...
Duminica e intotdeauna o zi dubioasa,dar asta parca le intrece pe toate.De parca oscilez intre doua realitati,intre doua lumi,dar niciuna nu-mi place suficient cat sa ma simt intreaga.Am incercat sa-mi ocup timpul mintii cu altceva,insa ceva meschin din mine a tinut neaparat sa retraiasca iar si iar si iar cosmarul.Nu credeam ca florile pot aduce atata amar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu