Cat ii invidiez!

Ii invidiez pe cei ce fac portrete din dungi si nuante!

Ei nu fac risipa de litere puerile si cuvinte inutile,

Asa cum fac...eu.

Pentru ei,un manunchi de sentimente devine o linie curba

Deschisa

Ce-mbiba intreaga creatie cu o alura

De fericire inchisa

Intr-un punct alergand necontenit.

Mana lor naste povesti muta,

Pe cand a mea trebuie sa caute prietenia

Uneori nesuferita a mii de comparatii,si imagini,

Si portrete fictionale din silabe obosite.

Eu n-am culoare ca a lor,ma lupt sa-ncheg

Peisaje

Ce n-au sa arate la fel in spatele ochilor

Tuturor.

Pensula mea de vorbe nu poate-n carti intregi s-adune

Magia pe care cea reala o fura

Cu o singura unduire amagitoare.

Jocul meu n-are gratia incatusatelor forme.

Condeiul meu liber e mai captiv decat universul dintr-un tablou.

Sufletul meu e conturat in imagini

Agatate pe perete...

Si asa ceva nu-ncape in cuvinte...

Take me home.

Sunt panza pe care desenez si pictez cu propriile gene

Prin vise desuchiate si vitralii din dantele

Construite pe umerii plapanzi ai unor fiinte

Ca tine.

Sunt acum pe varful infrigurat al Everestului,

Peste 2 secunde in abisul inlantuitor al Groapei Marianelor:

Starile sufletului meu calator fluctueaza la fel ca undele

Marii in mijlocul naprasnicei furtuni,

Ca siguranta unui schizofrenic,

Ca valabilitatea garantata a unei minuni:

Bine,rau,Rai,Iad,casa de nebuni.

Pentru mine,un cuvant,ba chiar doua spuse bine

Fac cat sute de poeme incondeiate de inimi 

Din lujere de orhidee.

Eu n-am voie sa ma pierd in haul fiintei mele

Caci n-are ce ochi lucid de-acolo sa ma pescuiasca 

Si sa ma spele de murdaria propriul pacat

Al defaimarii.

Sunt dusmanul meu din mine,cu prelungiri 

Eterne de suspine si cearceafuri patate cu

Negru.

Complimente,vreau multe complimente,

Clisee si cuvinte livide,

Orice sa-mi scoata demonii astia

Din cap!

Ai mei copii...

Du-ma acasa pe taramul unde-s singurul om,

N-am cu cine sa ma compar,

Cerul nu-i spart in mii farame.

Prietene,mana-mi caii spre infinit.

Si mai departe!

Life through a screen

Traiesc prin EI si ELE si alti EI,

Toti nebuni si frumosi,

Din pixeli cu parfum de perfectiune,

Conturati in silabe boeme,

Aratand a zei umanizati printr-un ecran

Bombat.

Cand rad,rad si eu;cand plang,

Ma jur ca-mi curg siruri lungi de sentimente pe obrajii rosii,

Impreunandu-se-n hohote innabusite in barba

Tremuranda.

Emotia,catapultarea inimii din piept spre alta dimensiune,

Gandul ratacitor intr-o lume simulata codat...

Ma pierd,ma izolez de ce ma face trista cu adevarat,

De trairile mele meschine ce abia astepta sa muste o bucata din

Casantul tot.

Durerea asta,cum sa-i zic,impersonala,se tine de mana cu:

"Si daca..."

"...maine mor?","...n-am sa mai merg?","...o sa-mi fie retezat al meu zbor?"

Si EI,si ELE mi-s muze confuze si difuze,

Trairi plastifiate prin prisma altor nebuni;

Si-i inchid violent,viata dispare printr-o lumina mica stacojie-

Dar totusi ramane acolo,bestia respira in ecouri prelungite

Ce se transmit prizei in 

Socuri albastrui si seci.

Daca ai putea sa stai...tu unde ti-ai dori sa pleci?

Man,these times are hard!

 

The sky is cloudy and the air is thick;

I'm standing on your suitcase in the bedroom-

We've longed for this change,built it brick by brick,

And now...It's like we're only sweeping stardust with a broom...

Wallet's empty,we've run out of liquor long ago,

We've got love and an aquarium,but is that enough?

Can a heart run out of soul,I long to know!

I just pray and pray from my dream not to be awaken by a cough!

Your cat's licking the bathroom floor

'Cause you've spilled your coffee in the morning there!

How funny!How sweet!How sad!I gaze at the door:

Maybe God is on the other side,maybe you'll star to care!

I'll try again and again,I'm not giving up,I'm not gonna kneel,

Even if it takes all of me,my mind will always be on guard,

'Cause what hides in my being is far from a lie!

I can't deny what I feel,

Even though...

Man,these times are hard!

Cateodata...

 

...parca esti intr-un film si n-ai niciun control asupra firului povestii!Esti o papusa in mana unui destin trasat in litere goale si stersaturi grosolane,un personaj obligat sa spuna replici invatate in prealabil,o imagine miscandu-se pe un ecran mai mult decat imaginar dar,ironic,mai mult decat real.Te simti privit de o miliard de ochi vicleni care-ti cantaresc si analizeaza fiecare miscare,si tot ce vrei e sa spui "Stop-cadru!" si sa pleci naibii din productia asta de mana a doua!Nu mai stii nimic,nu te mai cunosti,te sperii de ce-ai devenit...

...apoi incepi sa-ti fabrici propriul Univers,dat fiind ca cel "normal" nu se mai potriveste cu forma sufletului tau.Mergi,traiesti,respiri,faci tot ce faceai inainte,doar ca imaginatia ta croseteaza in paralel cu fiecare minut un altul,mai bun,favorabil,un minut ideal.Si furi peisajele vietii tale,strecurandu-le in fantele luminoase ale mintii ce-ti permite sa faci pe Dumnezeu.Dumnezeul tau prin tine.Ajungi sa renegi lumea asa cum o stim,retragandu-te solitar acolo,in pestera ta efemera,unde esti iubit,adorat,fara pata sau pacat,unde totul merge intr-un ritm implacabil de...perfect.

...te minti!Te minti!Cat poti sa te minti!Stii prea bine ca te pierzi aiurea in timpul unei curse ce nu-ti permite siretlicuri sau scurtaturi.Nu...Tu pierzi,pierzi clipe,ore,zile,luni,te pierzi pe tine pe parcurs si e foarte posibil sa nu te mai gasesti.Dar...Dar tie-ti place unde esti,te deranjeaza intrusii lumii "conventionale" ce-ti dau palme peste ceafa si-ti zic :"Trezeste-te!".Tu le raspunzi:"Sunt mai treaz ca niciodata...in lumea mea!".Si uiti ca pentru ceilalti ai ramas un mort inca viu...

...si-ti vine sa strigi de pe acoperisul fiintei tale:"Sunt nebun!Sunt cel mai fericit nebun!Sunt cel mai fericit nebun pentru ca mi-am aflat nefericirea!"...

Sweet dreams are made of this...

I could live forever in this most perfect dream,

A flawless cocoon 

Which guards what I really what,

The true colour of my shy heart!

The feeling follows me a day,or two,or three,

Makes me sink into absolute bliss,

An Universe created especially for me,

For my hopes and dreams,my love and sins.

An overdose of my own mind smudging the two eyes

I use to alter reality in a mischevious way.Everyday.

I know it's a trick,but I carry on.I ignore the obvious lies.

I'll wake up in the near future,I'll stare,I'll maybe even cry...

Some illusions just can't wash away the permanent fray

Of our lives...

The love I can nurture for some people disgusts me.

Houston,we have just landed on Mars!

 

Rocket's empty,soul is weak,

I've landed on your heart:

It feels like a hollow brick!

Mars is full of life and joy

Compared to this!

Oh,I wish I were a fairy,

A god,some kind of magic being

To bring you to life!

You'd be in my hands like a toy:

You'd be the apple,I'd be the knife...

You can't love!

You're wicked and sad,

Just like a puppeteer that's forgotten

How to smile!

I pitty you,I really do...

A stone that can't move,

An eagle that can't fly,

A devil that can't cry...

Laugh it all away!Weep it all today!

Do whatever will make you feel for at least one second

That you can breathe!

Or something!

An emotion is all I need.

It's all I need to prove myself I haven't landed on a barren planet

Of a heart

That can't even pretend to posses an action

It was designed for

In the past.

Turns out,pain really is fruitful.

De ce mi-e mie frica de fericire.

Da,asa este.Mie mi-e frica de fericire!Razi!Eu n-am s-o fac prea curand...Cel putin,nu fara sa am undeva in minte ideea ca fiecare clipa efervescenta va fi echivalata mai devreme sau mai tarziu cu o clipa de durere,paranoia sau dispret.Stiu ca-ti zici:"Uite si nebuna asta!".Crezi ca nu-s de acord?!Imi dau seama ca uneori exagerez cu autocritica si cu "fixul" ca sunt cumva destinata unei existente mereu in umbra nenorocirii(predominant, psihice).Insa in momentul in care realizez asta,paradoxal,in loc sa ma imbarbatez si sa-mi zic "Hai,ca o sa fie bine!Am toate mainile,toate picioarele,o familie iubitoare si un acoperis deasupra capului,ce altceva imi mai trebuie?!",ceva din mine se tulbura si mai tare.De aici incolo totul decurge precum un carusel dintr-un balci de doua parale:comparatii cu altii/altele(si mai ciudat-daca se poate asa ceva!!!-vii sau morti/moarte),invinuiri,lacrimi,tipete,dureri de cap,de piept,de suflet,si altele,si altele,si altele...

Asa este.Imi e frica de mine.Ca nu stiu cum o sa ma simt peste un minut,daca o sa rad sau o sa plang,daca o sa ma plac pentru ceea ce sunt sau o sa ma urasc pentru ceea ce nu sunt,daca o sa consider ca nu merit nimic din ce am,daca o sa respir normal sau in lungi reprize intrerupte...

Si nu mai vreau sa fiu nesimtita care sunt cateodata.Sau insensibila.Sau proasta.Sau egoista.Si vreau sa nu-mi mai fie atat de teama de bucurie,de iubire,de viitor.Si vreau sa nu-mi mai fie rusine cu mine,cu sentimentele mele,cu ceea ce gandesc.Si vreau...Asa este.

I just don't get it...

Chiar nu inteleg!Niciodata nu mi-a fost asa de dor de Craciun...Mie!Mie!MIE!Mie nu-mi place Craciunul,sunt Grinch in varianta feminina,nu decorez bradul,nu ador luminitele si toate pregatirile care incep cu o luna inainte si dureaza eventual si o luna dupa ma deprima pana la clacare.

Dar acum...Nu stiu,parca nu vine mai repede!Cred ca o iau razna...Mi-e pofta de cozonac aromat si vin fiert,vreau sa simt in casa miros de portocala,munte si caldura,sa ma uit la filme tematice lacrimogene fara niciun motiv,infofolita intr-o patura atat de pufoasa incat imi depaseste propria greutate,sa fie zapada de 2m si sa-mi inghete mainile facand oameni de zapada,ingerasi si bulgari "zburatori",sa simt ca-mi pica obrajii rosii de inghetati ce sunt,sa am scuza perfecta pentru a inlocui fiecare mic-dejun in vacanta cu o ciocolata cu alune,sa merg sa colind pana nu-mi mai simt plamanii,sa stau degeaba si sa ma simt fericita facand asta.Sa intru in spiritul Craciunului.Sa-mi fie...bine.Cred ca vreau prea multe!

Tare mi-e teama ca nu o sa am parte de toate aceste "mici minuni".Corectez.Stiu sigur ca nu o sa am parte de ele!Nu ma lamentez si nici nu caut compasiune,doar ca ma cunosc suficient ,la fel cum ii cunosc pe cei din jurul meu,si am invatat de-a lungul timpului ca reclamele alea de la Coca-Coca sunt,in fond,doar reclame.Ce frumos ar fi sa ma insel,dar cred ca iar o sa am dreptate.Din pacate...

Voua va e dor de Craciun?

I'm in love with my own sins.

 

Everytime you steal my innocence,

  

Everytime you look at me with your devilish eyes,

 

Everytime you buy me with a coffee,

 

 Everytime the sky suddenly turns blue and the road becomes wider than ever before,

Everytime I hear that soul's guitar,

Everytime I dream as loud as the bright stars,

Everytime I see this,

I just know it's gonna be a perfect day.

Today was a perfect day.

What a bliss!

Obsession

Breathe in,breathe in...

We're on the hood of your old car,

Drinking whiskey and rum,

Freezing,dreaming,living.

"Remember the time when we used to scream and shout,

Dance in the rain,

Love to hate and never follow the crowd?"

"Yeah,but that's the past now...

We've grow.We're old."

"Seventeen years old.Remember?"

"You never let me forget!

In front of us it seems to be 'forever',

But I can't feel a damn thing!

No happiness,no pain,no nothing.I'm numb."

"You're young!And free!What more do you need?"

"Love..."

"That's not part of the bargain."

"I know..."

"Pass me the bottle!"

"Which one?"

"The one that's still full!"

"Yeah...Let me count!Uhm...None!"

"That sucks!"

"Let's roll..."

"Where?"

"Somewhere...Anywhere...Nowhere..."

"Let's go!"

We're in your car that smells like tar and lavander,

The moon gazing upon our naked lips and playful hands.

The headlights are the only stars we need.

Look at the calendar on the dashboard!

Oh,November,you're so mean!

I need a coffee.Some sleep.And,if I'm not asking too much,

A life maybe...

Do you?

  

Ma vezi?

Eu sunt cea care iti zgarie geamul murdar la 3 dimineata 

Cu unghiile ei rupte si roase de rosu.

Ma auzi?

Eu sunt cea care-ti tipa in ureche cand nu mai vrei sa auzi,

Scuipand vorbe negandite,injurii demonice si fantezii nesanatoase.

Ma simti?

Eu sunt cea care-si sfasie gandurile dantelate din mantia noptii in fata ta

Doar ca sa-ti amintesti cum era sa fii om si sa simti.Sa traiesti.

Ma urmaresti?

Eu iti descos draperiile si te oblig sa privesti lumea care nu te asteapta

Sa te trezesti.

Ma gusti?

Ma-nfasor in ceaiul de bergamonte ce-ti inunda casa ori de cate ori

Crezi ca linistea ai sa-ti nesocotesti.

Ma crezi?

Nu-i minciuna cand iti zic:

Nu pe Luna,nu pe Marte,nu in Univers aievea.Sunt aici.

Ma innebunesti!

Te intreb...Tu chiar ma iubesti?!

Fetish

 

 

Azi chiar nu pot sa gandesc.Azi doar simt.Si ma simt ataaaaaat de bine...

One morning...

One morning she woke up

And her sheets were making the outmost disturbing noise-

Her eyes became round mirrors for the precious sun,

Reflecting her feelings,a far cry from poise.

With  a swing of her right arm she tossed away
The satin shroud of her sleep,
To gaze upon an image
Only the Gods would have once seen:

Her stomach bleeding, not the reddish liquid,
But a sea of butterflies,
Crimson,black and white,
A scene so disturbing it made her
Wet those hazel eyes.

As light as summer thoughts,
As sweet as wine from the bottle,
The army  grew stronger and taller,
A soldier made up from a camp
Of a million.

Like a stone of flesh she stood in shock,
Hands protecting her open womb
With sparkling larve dreaming along the tune
Of sparrows quarreling at the window:
Poor mother,poor children...

Love is a lie,love is a plague,love is a disease
With a twist.
You become the prisoner in a crazy world.
There's no looking back.No return.

Sertarul cu stele

Am acasa un sertar.

Si ce mai sertar!

De cate ori ma intorc la radacina sufletului meu,

Ce-a patruns adanc intr-o lume diferita de cea cunoscuta,

Ma apuca un dor nesatios sa-l deschid;

Mi-e pofta,mi-e cald,imi umbla furnici electrice pe pleoape

Si simt c-au sa-mi cada mainile de ghips daca

Nu-mi arunc ochii tulburati

Peste minunile ce le-ascund 

De univers!

Mi-am aranjat in el toate nimicurile vietii:

Iubirea,lumina oglinzilor,amagirile si vanataile buzelor,

Minciunile imbratisarilor,sangele din orhidei,

Gandul necurat si trupul din metal moale,

Totul si nimic...

O mare parte o ocupa frica,aceasta piersica stricata si grasa

Ce-si stranuta mucegaiul peste celelalte,stricandu-le mai mereu.

Obrajii imbujorati s-au pitit langa inima umeda,

Surori in agonie sublima.

Peste ele,peste "comorile" mele,

Dupa ce le-admir sau le reneg in randuri,randuri,

Se-aseaza instinctual o pojghita de praf de stele:

Miroase a tinerete,a regret,a piele...

Inchid fantezia brusc!

Nu vreau sa evadeze nimic de-acolo!

Pana la urma,ce mi-a mai ramas in afara

De micul meu taram inclestat intr-o

Schimbatoare roua?

Boom!

Simptomele noastre se-aseamana cu iubirea si sadismul,

Desi nu prea cred ca ne vom descatusa vreodata din sinele nostru

Albastru,

Marginit cu siruri lungi si sinuoase de vene subtiri,fierbinti,pulsande.

Singura lenjerie de care avem nevoie e pielea,

Dantela din transpiratie rece decorand unduirile soldurilor si gatului,

Un sunet prelung leganandu-se in scobitura simturilor noastre

Ascutite...

Mi-e teama sa-ti ating inima,e ca un mugure de cristal care,

Inflorind,ar putea sa inghita universul si sa-si intinda petalele

Dincolo de imaginatie.

Mi-e frica sa-ti ating inima pentru ca s-ar putea

Sa ma inglobezi in fiinta ta atat de hidoasa incat

M-a cucerit subit si definitiv.

Ma hranesc din frica ta ca dintr-un fagure negru

Si-ti musc ochii in semn de dominare.

Compasiune?Mila?Daca asta inseamna sa te dezbrac din priviri

Si sa-ti doresc durerea

Inseamna ca da!Am destula ascunsa in maneca stanga

Cat sa ma faca sa tip la nesfarsit...

Ce trist prezent!Ce prelungit sfarsit...

3 hours

 

The city is here,the streets are too,

But we're far away,our thoughts break through

Everything that doesn't fit

That perfect reality

We'd kill for...

I'd hold your hand but there's no need-

I see your eyes and leaves are falling,

Tears are dying,

Men are lying.

We're one,yet two in the same shell.

We've been through Heaven an Hell alike

And I wonder:

How much more?Will there be anything we won't be able to mend?

My soul shrinks,my lungs scream-

One sad future I don't want to predict...

I hear us talking but I can't understand a word,

We've grown apart,don't I know...

I'm not slow,yet you're not fast-

Maybe we're just running on different tracks.

You'll one day crash again into my arms.

And I'll crash into yours.

But we don't fit like we used to,

Time is slipping away...

I'd take this night and put it in a bottle

And drink from it when I cry.

Even though our blood is not the same

You're like my sister-

I will not stray.I swear.

I pray.

Lift me up,let me go...

Sins?What sins?Oh...All of them?

Yes,I created,I don't regret,I will pay 

The price for my decay.

Hell?Of course,not a pleasant house

With all those flames,and bones,and pain.

I'll take my chances,plunge into the deep,

Crash and weep,

Curse and sweep the mayhem

Of my bare feet.

Scars,bruises,blessed feeling
Of life through its most rebellious form:
What a drug,what a love..

I like kissing death on the forehead and then pushing it off the cliff-
The most enticing sight I've ever seen.
The rush is not to be overseen,I mean,
How many times in a lifetime can you say:
"This is not a dream.
I'm my own queen
And I control destiny!"

But...I feel it here;
Cold reality.It's all in my head,nothing more,nothing less.
I'm a coward and I can but confess.

It's always like this:

You get the laughs,

I get the tears...

La nuit du chasseur

 Unhealthy attraction towards flames&fire&co. lately.Enjoying the sensation that I could die any moment but that,for some strange reason,I continue to hear a heart beat.My own.Peculiar sensation,peculiar indeed...

  

...but all I heard was nothing.

 

I wanted a life jacket,something to keep me floating on this baren sea.

I wanted a hand to grab my neck and pray to God

It would never but caress my shoulders,my arms,my skin...

I wanted a sign,one word,one sound,anything to comfort me-

Something to heel those wounds that never did...

I wanted a sunrise in the middle of the night,

A light drink and a heart to hang on to when I lose my mind...

I wanted a warm bed,but not only on one side,

A pillow full of feathers and not a single sigh...

I wanted a rainbow every morning

And a cup of coffee with the taste of your smile...

I wanted an umbrella in the storm,

A crazy soul to walk along my own...

I wanted a being designed to be truly loving.

"I wanted words

But all I heard was nothing..."

Live.Love.Lie.

 

Cum definesti ceva ce n-ai trait pana acum?

Cum te impaci cu un val care te ineaca in propria persoana?

Cum traiesti fara sa innebunesti stiind ca te omori incet?

Paharul rosu s-a golit dar simturile au ramas intacte.

Nu-mi place.

Vreau transa-n care-mi mor demonii.Sau cel putin adorm.

Cada tavanul pe podea,faca-se cioburi de vise prea indraznete!

Imi privesc pantecele si e diform:

Macinat,tremurand,scarbit.

Pe coloana mi-a crescut o iedera otravita

Cu brate lungi si subtiri

Ce se-nfig pana-n adancurile capului

Si-l sucesc,si-l rasucesc,si mi-l amesteca incet...

Traieste!Iubeste!Minti!

Un singur crez,o singura pereche de ochi.

In multimea infinita mereu singura,mereu umbrita...

Sunt o carte goala si-n fiecare zi se scrie ceva-n mine;

Semnatura mea valideaza,desi multe raman ascunse.

Explodeaza un trup in mii de cantece 

Pe lespedea timpului ce va sa vina.

Note sure.Ganduri impure.Drum nesigur.

Pleaca,pleaca,aici va incepe o epidemie

De revoltator sunet!

I believe in nothing

 

I have an enemy.

He lives comfortably inside my chest,taking up so much  space,

Twisting,turning,coughing stars and punching my ribs

Until they turn the most outrageous shade of purple.

My enemy is like a grape-vine,growing all the time,

Swirling,crawling,capturing my breaths in his mumble

Of silent curses,whispers,strange noises...

Flames!My flesh is being burnt by the passion

Of my youth!

My uninvited guest,how I wish you were not here...

Not in me,not killing,not possesing!

Damn you!Damn you!Damn you three times!

I have no judgement,no unaltered smile,no pride.

I believe in nothing,

I'm patiently waiting to finish

This permanent visit to the asylum.

The walls are crashing in.

My stomach is flooded with acid.

I'm fading away,

Like the dust from a busy highway.

Life?Love?Peace?

Remote relatives I never get to see.

Crash,crash,burn,let it all burn...

  

Am ajuns intr-un univers paralel si nu mi-a dat nimeni o harta sa ma descurc pe-aici.Ca dupa un uragan nemilos,e pamantul starpit de echilibru si speranta,in aer misuna ganganii sufocante si cerul e pictat in nuante de albastru mort.Mi-e frica de mine,de ce ma inconjoara,de ceea ce nu vad.Acum.Peste un minut,peste cativa pasi si niste batai nesincronizate ale inimii de cristal ciobit zgomotul burlesc scindeaza linistea.Rad.Nu mai pot sa respir.Mi se intuneca privirea.Cutremur.Nu se misca pamantul,ci mi se prabusesc mie picioarele,niste castele din carti de joc in fata furtunii.Ochii sclipesc in scantei zgomotoase,strigand divinitati necunoscute.Ma prind cu mainile de o bara imaginara si-mi redescopar plamanii.Din orizont se aud niste tobe,un ritm haotic,perfect...Pistoale si pusti urla,gloante-mi zboara prin par si-l impletesc.Pe langa talpi imi curge un rau de ceasuri marunte,lichefiate:descompuse,inca bat...Tic-tic,tac-tac.S-au ridicat valuri imense,imi acopera sufletul si-l ineaca in vid,dar cad abrupt in nimic si-si retrag bratele feroce.Imi privesc degetele si parca-s oase cu atele de carne,acolo implantate sa nu-si piarda corpul forma.Adevarul e ca mi-s oasele reci,s-au incolacit venele cum tocmai nu trebuie...

Mi-e rau.Mor.Pic.Ma ridic.Ard.S-a inrosit spatiul,sagereaza timpul,nu vad,nu aud,nu mai simt nimic...Dar simt prea mult,ma acopera ,am o revolta in piept,cu torte si glasuri sparte cu tot...Tremur.Innebunesc.S-a crapat lumea si eu am picat printr-o fisura.Am dopuri de lichid inghetat in gat si n-am mai baut nimic,mi-e uscat gatul...

Nu mai am buze,s-au decolorat de la lacrimi si muscat.Nu-mi trebuie,oricum,mi-au murit cuvintele in gura si n-am avut curajul sa le scuip lesurile.N-am nici acum.Ninge cu parfum.De mine,de ei,de el,de noapte si de haos,de taifun.Nu mai am putere,nu mai am ratiune,nu mai am nimic...al meu.

Zambesc.Am incetat sa mai traiesc.Priveste-ma,sunt un spectacol!

Luati-ma,a voastra sunt!Eu nu mai pot,nu mai vreau,mi s-au comprimat simturile pana la declin...Nu-i gram din carnea-mi sa nu suspine,sa nu fie posedat de ritmul acela panicat,incordat,suprimat.Conectati-ma la ceva care sa nu-mi mai dea impresia ca traiesc in fiecare moment intr-o cada cu smalt violent.

Salveaza-ma,te rog,vreau un medicament.Vreau sa traiesc.Vreau sa evadez...din mine.

Wouldn't it...?

Wouldn't it be something?
To see ourselves the way others do,
With perfection in flaws and ugly in our supposed beauty?
Like a gate that leads to minds so different,so wild,with no
Fears or borderlines...
A neverending story of one mortal being
That carries with him the legacy of his breaths,
His faith,eternal feelings.
It could be the most illuminating experience of our history
In this shallow pond we name "life".
But it's hard,dare I say impossible, to trade your eyes with
Strangers,
It would be like trading in yourself for another.
"Unique" is our title,"Surviving" our game,
There's no instruction manual or led rules
To go by in this speeding hourglass we have...
I need a heart beat to guide my steps
And whisper to me:"It's OK,
One second at a time,
You're not being chased by untamed rhymes!"
Wouldn't it be fun to know exactly what they think,sense,experience?
It would,but I'd rather know myself
Entirely
Before venturing into other dark forests that haven't found yet
Solace...

'Cause you always catch me when I fall...

  

Pentru ca esti acolo si-mi zambesti cand cerul se sfarama deasupra mea,

Iar vorba ta-i ca ceaiul indulcit cu miere in mijlocul iernii,

Si gandul tau mi-alina inima mereu grea,

De aceea mi-e usor sa te numesc" prietena mea"...

A mai trecut un an.Cu de toate,ca orice an.Dar a fost mai bun,mai darnic si mai usor de inseamnat in calendar datorita faptului ca am fost impreuna.Asa cum suntem de 10 ani,desi parca ieri ne-am intalnit.N-a fost perfect de la inceput,cum nici acum nu este-toata frumusetea si fragilitatea in asta sta.S-ar putea termina chiar maine,din pura tampenie sau divina interventie,si-am ramane cu mainile pline de praf.Orice copil are sufletul casant,mai ales unul ca al nostru: prietenia.Pentru unii e un cuvant atat de simplu incat il arunca in stanga si-n dreapta cu cea mai naturala lejeritate.Pentru mine...E mult mai mult de atat.E printre acele cuvinte spuse cu teama in suflet,ca secretul hartii catre o comoara nemarginita.E ceva...al meu si-al tau.

Imi amintesc atatea...Cum ne bateam prin clasa a II-a,cum ti-am rupt rigla cu Barbie si ti-am lipit-o apoi cu muuult scotch ca sa nu mai fi suparata pe mine,cum am dansat impreuna ca doua nebune,cum aproape te-am dat jos din pat la banchet,cum am plans la teatru si-am ras pe platou,cum am barfit fete si-am "balit" dupa baieti,cum ne-am certat si ne-am impacat,cum am fost geloase si indiferente,cum "ne-am uitat" la filme de groaza,cum am iubit si am urat.Si cate si mai cate!Ce e important e ca am fost IMPREUNA.Iar asta e ceva ce nu vreau sa se schimbe...

Te iubesc,iti doresc tot binele din lume si sa nu uiti niciodata ca "imposibil" e un cuvant tare naiv...

No hesitation,no delay...

 Have you ever felt that words just aren't enough?

That everything you say blurs the 

Perfect light?

That photos,and songs,and eyes

Can't even come close to the beauty

Of this pain.

Yellow pain.

Holy pain.

Heart-aching,bone-crunching,ear-deafening

Pain.

The most exhilarating of them all.

My pain...