ma simt de parca sunt umbra celui ce stia
demult cum sa-si schimbe lacrimile-n sare
si sa le dea la schimb pe un zambet temporar,
un numar,o fragile identitate.
ecoul lanturilor din mine se aude astazi
la fel de clar ca frana metroului ce-mi aduce aminte
ca nu sunt Anna Karenina
fara un strop de romantism-
cat gust amar,cat aer inveninat involuntar...
ma retrag.imi spun ca am exagerat.
imi numar binecuvantarile,insa sunt rea
si-mi raman dezbracate prea multe degete
nesarutate si mult prea putine dorinte
desigilate...
plang singura,in intuneric si-n palme,
imi cad ingerii din cer si-mi blestem copia
realului din cap:
sa dorm.sa mor pentru inca o noapte.
sa iau cursa de la capat in totalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu