One more to go!

Realizez cata furie inconstienta zace in mine,gata oricand sa refuleze.Ma simt din ce in ce mai des ca un baton de dinamita in asteptarea scanteii ideale.Vreau si nu vreau sa se incheie capitolul cu un "boom!".

Daca n-ar exista atata vinovatie in umbra cuvantului "eu",as avea o constiinta mai impacata.

Uneori,mi se pare chiar trist sa inteleg din ce pamanturi sterpe isi trage fericirea mea vitalitatea.

Ultimul obstacol este intotdeauna cel mai greu de trecut,dar nici motivatia nu se lasa mai prejos.

Constrangerile/delimitarile/enunturile/prejudecatile ma fac sa urasc filosofia.

Cand totul in jur se naruie,te intorci la familie si te salvezi.

Vointa de fier.Atitudine de argint.Dragoste de otel.

Killing Mars

Am crescut.Nu mai sunt copilul de ieri,desi stiu ca au ramas de parcurs multe drumuri pana sa ajung adultul de maine.Totusi,privesc inapoi in timp,in mine,in istorie si imi vad povestea.Scrisa limpede.Jucata in acte stralucitoare sau terne.Multicolora.Neintrerupta.Rascolitoare sau pierduta.A mea.

Magnific de ciudat.Numai asa pot descrie sentimentul.E unul din momentele acelea in care simti ca te-ai pierdut intre doua lumi si nu te poti decide absolut deloc unde ti-e casa.Unde ti-e inima.Unde esti tu.Ti-e incredibil de frica,dar iti mocneste in maruntaie o fericire palpabila.Ratacesti intru regasire.

Atemporal.Exact!Atemporal.Alfel nu pot sa-mi explic secretul catorva instrumente,a vocilor eterogene,sunetele ce fac pulsul sa paraseasca trupul si sa explodeze in eter.Trec zilele,imi trece timpul,trec peste toate si absorb intelepciunea nucleului:"o minte limpede si o melodie de fundal-atat!".Atat...

Quest

 

voi cautati in stele

firimiturile de fericire ce-ncoltesc

sub patul meu

ielele habar nu au

sa-mpleteasca cosite si comete

cu falange abile

luna a coborat din obscur

si s-a prefacut intr-o galaxie

sub neon

ninge in desert si vidul

ne-nghite pe toti

ca o eclipsa

suntem inruditi cu universul,

nimic nu ne va stirbi simfonia

eterna

The same.

 

Ma inconjoara atata ironie in momentul acesta ca aproape imi vine sa-i cedez.Suntem prea plini de ironie,tu si eu.Dumnezeule,cum se mai invarte Pamantul de atata ironie?!

Ceea ce ne uneste este ceea ce ne dezbina.In mod clar,singurul adevar de care ne putem agata fara teama de a aluneca intr-un dramatism exacerbat conduce spre mult temuta alienare.Strain printre cunoscuti-se regaseste cineva?

Incercam in fel si chip sa ne detasam de multime,sa ne traducem fiinta imateriala in concret prin nenumarate artificii.Totusi,luptam pana in ultima secunda pentru acceptare,pentru normal,pentru uniformizare.Ca sa-i punem capac logicii,pledam in favoarea originalitatii din spatele indepartat al unui grup desenat in aceleasi linii.Pana la urma,cine suntem?Ce suntem?

Suntem fiinte contradictorii.Mereu pe frontul dintre ratiune si rebeliune,ne taram printre transee impredictibile.Azi-cetatean scos din dictionar.Maine-reincarnarea lui James Dean.Mereu zace o suferinta fara definitie in fiecare."Refuz sa fiu ca ceilalti!"-suporta consecintele din exterior."Sunt ca ceilalti!"-suporta consecintele din interior.Mereu retraim dureri comune sub alte masti.

Nu pot sa trag o concluzie.Nu exista.Sau exista,insa se dovedeste a fi mult prea ironica pentru a ni se dezvalui.Oh,cata...nebunie!

Personal,incerc sa judec cat de putin (omeneste posibil) lucrurile si creaturile din jur.Am invatat ca o minte inchistata priveaza sufletul de infinite experiente inedite si indivizi revelatorii.Calaul din mine sufera,pe cand victima se simte alinata.Mintea mea-regat in constructie!

in the end,the picture in my head doesn't match the one on your face

The never-ending end

Mi s-a oprit inima la un stop

si-au prins-o radacinile

acolo.

Sunt un pescarus mort pe

treptele marii,

mort langa o sticla goala

de lapte,

mort.

Mananc varul peretilor,

bratele contorsionate crapa

sacadat,

balamalele scartaie.

Ciudat.

Sunt zile si zile,

zile si nopti,

zile si morti,

unghii albastre.

Sa ne ajute Dumnezeu!

Caci Diavolul

ne-a uitat.

Elegant aberration

 

Vreau sa dansez pana imi sangereaza picioarele.

Vreau sa fiu mereu tanara.

Vreau sa pot dormi noaptea.

Vreau sa nu ma mai enervez din orice.

Vreau sa calatoresc spre o stea.

Vreau sa nu mai fiu pierduta.

 Vreau sa ninga.

 Vreau sa schimb un om.

Vreau sa absorb toata frumusetea si imaginatia lumii.

Vreau sa ma simt bine intr-o rochie.

Vreau sa creez un univers nou.

Vreau sa recitesc "Romeo si Julieta".

Vreau sa nu mai ingrase ciocolata.

Vreau sa imi impletesc coastele cu un fir argintiu.

Vreau sa inteleg matematica.

Vreau sa simt ploaia si-n oase.

Vreau sa traim etern.

Vreau sa nu incetez vreodata sa vreau.

Trickling

Close the door.

Kiss the floor.

Abandon God.

Seal your heart.

Fight the monsters.

Drown your anger.

Scratch the wood.

Tears are good.

Numb all the thoughts.

Release the past.

Empty your soul.

Craft a new tomorrow.

Imagine relief.

Pick up your feet.

Face the wind.

Smile and breathe.

Turn the key.

Repeat.

save me from myself

Let me go!

 

Am scris atatea cuvinte...

Sau ele m-au scris pe mine?

Am auzit atatea vorbe...

Sau ele m-au auzit pe mine?

Hartia se prabuseste sub degete,

Cafeaua se prelinge in locul cernelii,

Eternitatea zace in regrete,

Mucegaiul ia locul iubirii.

Ma scufund in gesturi si incerc

Sa regasesc sensul dictionarului de sub pat.

Ma daruiesc nesabuintei si reusesc

Sa scrijelesc versuri melodiei din cap.

M-au desenat atatea vorbe

Si n-am apucat sa le colorez...

M-au incantat atatea buze

Si n-am stiut cum sa le multumesc...

...si in a saptea zi dusu-s-au toate.

Masks

 

Masca de granit imi protejeaza nervii

de fulgere si ape repezi

sub o armura de lespezi

incalzite in dogoarea verii.

Masca de fildes mi-o vede

doar cel care cunoaste testamentul

scris in piele si legamantul

nestramutat din patura de stele.

Masca de portelan se sfarama

sub ochi diafani si zei

dupa crancenul drum parcurs printre lei

pana la granita sufletului din huma.

I am nothing without sleep and love.

I never!

Sunt unica fiica a Universului,

manjita cu vid si zgariata de gauri negre.

Sunt singura progenitura a trecutului,

rodita din nimic si mosita de iele.

Traiesc prin zambete rascolitoare

si degete ce dirijeaza tunete.

Mor din buze otravitoare

si nenumarate sentimente reprimate.

Nu sunt programata sa ingenunchez
la auzul oricarei comenzi sfidatoare.
Nu sunt capabila sa ma mulez
dupa toate sufletele binevoitoare.

"de ce?"

High/Low

Ti se prelinge pe suflet parfumul

de altadata...

Iar ploua din cer spre Dumnezeu

si la noi arsita

usuca venele coapselor:

suflete desirate,

suflete imaculate.

Se-ncing oasele craniului sub povara

eternului intuneric

uman-

ganduri infatuate,maracini,

statui neslefuite

si virtuti de un ban

fiecare.

Pe vestede ecrane defileaza

schelete si chipuri angelice.

Pielea scapara sub degete

de smirghel tern.

Portativul l-am umplut cu

refrene si amintiri.

Ti se prelinge trupul de stafie

in inaltul incert.

Truth be told...(again!)

Oamenii prea frumosi ma sperie.

As canta intruna.

Sper sa existe extraterestri.

Jocul meu preferat in copilarie era tetris.

Ba n-am stare,ba imbratisez patul.

Cred cu toata convingerea ca o sa ajung a crazy cat lady.

Ador piersicile.

Telefonul meu este rosu si asta nu-l deranjeaza.

Nu-mi place Craciunul.

Sufar de arahnofobie.

Bunicul obisnuia sa-mi cumpere bomboane cu lichior cand eram mica.

Oja fluorescenta verde nu ma iubeste.

Imi place sa pictez.

 Mereu am visat sa am o casuta la malul marii.

Fericirea imi este suficienta.

Pot sa mananc un numar infinit de pere.

Nu mai scap de cosmaruri.

Am o minte haotica.