marți, 14 septembrie 2010

Faith's resignation

Ce-are a face?Ce mama ma-sii are a face?Nu esti multumit cu propria existenta si trebuie sa te asiguri ca nici eu nu sunt?Esti dezolat?Deprimat?Nemultumit?Si eu!Dar nu ma vezi pe mine ca umblu distrugand stima de sine a celorlalti!Ipocrizie crescanda...Prefa-te ca nu ma vezi.De la o vreme incoace,nici eu nu prea ma vad bine...
Ca e de la anotimp,ca e de la schimbarea de program,ca e de la abundenta oamenilor din jurul meu,nu stiu de la ce e exact,dar sunt pe punctul de a claca.La modul cel mai serios.A venit de nicaieri,s-a inradacinat in organismul meu si preia treptat controlul.Cine?Ce?Panica.Frica.Negativismul.Pesimismul.Durerea.Sfarsitul...A ce?A tot ce am inceput sa cladesc atat de fragil cu atat de putin timp in urma.Nu ma lamentez,doar ma analizez.Daca e patetic,fie.A incetat sa-mi pese cand mi-ati faramitat spiritul si l-ati imprastiat marii,pescarusilor,strazilor goale de orice imbratisare a iubirii neconditionate.Crash and burn,crash and burn...
Daca dorm,poate nu mai simt.Daca nu mai simt,poate nu mai doare.Daca nu mai doare,poate uit.Daca uit...o iau de la capat.
Ma resemnez.Castigati voi si gata!Lupt impotriva morilor de vant.Are vreun rost?Pana la urma,totul are un rost.Chiar daca eu nu-l prea vad adesea,ma vede el pe mine.Incerc sa sper,chiar daca speranta mea s-a resemnat...

'Again,and again,and again,and again/
I see your face in everything..'

Niciun comentariu: