a trecut!
erai toata o aura topaz
si-un vis lucid in rama
acestei reverii toride...
ploua pe rochia ta cu flori ca petele
de pe panza artistului frenetic
in rafale
de picuri grasuni si flori de tei
curate!
ne-aruncam impreuna in tumultul
strazilor cu asfalt ud,
cautand o dezlegare-n numere
pentru apasarea zilelor abia scrijelite
in calendar...
panouri maculate de lacrimile
cerului nelinistit
ne indicau locurile unde
nu trebuia sa pasim,
insa cum sa le poruncesti talpilor
sa renege pavajul sublim?
te-adoram si imi zambeai,
cerul era imbibat in lumina crepusculului,
iar dimineata m-a trezit fara mila
din aceasta minciuna perfect
construita...
Pentru T.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu