isi ingroapa degetele-n pamant cu setea
unui arbore fraged,
urmarind firul subteran al apei datatoare
de suflu si de cuget;
fiinta zamislita din taina trestiei
si duhul torturat al macului,
ea se-nalta,toata-un val,
unduiri de sarpe tragic;
vrei s-o cuprinzi cu bratele intregi,
insa iti scapa printre celule
substanta ei de carne rosie;
caci incearca s-atinga cu degetul incordat
oglinda cerului turcoaz
si sa sarute cu unghia
Divinitatea;
moarte in fibre,viata in soapte,
ea devine o minciuna sublima
a tangoului efemer-eternitate;
cand adevarul ii aluneca pe pometi
in sfere golite de culoare,
acesta se opreste peste pojghita visinei
graitoare;
se-acreste,se-nvarte,se metamorfozeaza
si se sparge
in toate aromele unei realitati
organice;
vara o hraneste si o pregateste
pentru binecuvantare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu