chipurile de zi cu zi se risipesc
in urma mea precum un voal prins
in pragul casei de nebuni;
din hol pana in strada,
din bulevard pana in lanuri,
din retina pana in plamani,
teroarea poarta masca zbuciumului strunit,
anonim numitor comun...
as vrea sa le stiu povestea,secretele
ingropate sub plapuma intunericului,
lupta,victoria,as vrea sa simt
ca suntem unul ramificat,nu diagrame
ce abia se intalnesc...
dar nu indraznesc!ma tem si ma multumesc
sa le etichetez drept proiectii tipice
ale unor vicii de carne sau de suflet;
este mai usor,este mai comod,alina
identitatea si o pastreaza intacta-
"sunt pilonul care sustine viata
si ma am doar pe mine ca dovada
a realului tangibil."-gresesc sau am ghicit
unghiul prismei?
acum incepe lupta,se ciocnesc titanii
de idei si de principii...vad manechine
pentru ca instinctul de supravietuire
triumfa in fata binelui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu