My blueberry nights

 

Dupa un pachet intreg de guma cu gust de afine,un film genial si o zi oribila.

Tocmai cand credeam ca am castigat dreptul sa-mi spun parerea,am inteles ca nimeni nu ma asculta.Ah,marile raspunsuri ale vietii,ce fain vin ele mereu dupa test!

Lazy sunday 2

Bitch,please.

 

Si zbaaaaaang!Deschizi pe bune ochii si-ti dai seama ce fel de oameni misuna pe langa tine.Unii se preocupa in general cu ass-kissing,ca peste 2 minute (maxim) sa te barfeasca (tu fiind inca in raza lor de actiune,auzindu-i poate prea limpede;ceva gen bancul cu Van Gogh),altii sunt prieteni de nadejde,asta tinand seama de lejeritatea cuvantului,si asa mai departe.Cel mai nasol e cand iti dai seama cat de mult se schimba acesti oameni.Sa nu fim ipocriti,nimeni nu ramane la fel pentru eternitate,dar parca moare o mica parte din speranta atunci cand realizezi ca binele pe care il stiai a devenit un rau cat se poate de real.You smile,you politely shut up and then you walk away.As simple as that.Mi-am promis acum ceva vreme ca voi incerca pe cat posibil sa ma inconjor numai cu oameni pe care ii consider aproape de sufletul meu,si n-am de gand sa renunt prea curand la aceasta fixatie.Sincer,cu riscul de a suna superficiala,ori esti cu mine,ori pe langa.Nimic mai mult,nimic mai putin.Asa...oamenii se schimba,mult,foarte mult.Timpul nu sta pe loc.Uf!

Incep serios sa ma indoiesc daca mi-am amintit intr-adevar sa-mi las sentimentele pe "ON".Cred ca nu.Altfel nu-mi explic de ce in ultima vreme totul mi se pare fara sens si fad.Am rolul principal intr-un film care nu-mi transmite nimic,absolut nimic,categoric nimic.Am adormit punandu-mi cea mai ciudata dorinta posibila,una pe care sigur am s-o regret.Totusi,am ajuns pe taramul lui Mos Ene intr-o clipita.N-o spun,poate se implineste.Norocul/Ghinionul meu!

Bitch,please.Nici nu deschide gura,nu merita efortul.

Show me the way to the next whiskey bar...

  

Alcoolul nu e solutia.Alcoolul ucide.Alcoolul " is bad,m'kay?".

Sa fim seriosi!Apelam la el si la bine,si la rau.Nunta fara tuica?Inmormantare fara vin?Botez fara bere?Chef fara vodka sau whisky?Rar spre de neconceput.

Adevarul e ca depinde cum pui problema.Bine,nici sa nu stai cu sticla lipita de buze si una,doua,cand nu-ti iese ceva sa te "aburesti" bine,dar...senzatia aia de plutire,de dezamortire a membrelor,ca si cum sufletul s-ar inalta fara sa paraseasca trupul.Bautura are ceva poetic,niste rime care se dezlantuie pe interior.Muzicalitatea lor atinge coarda sensibila dintre inima si plamani,transformandu-ne.Prea putin,si nu vibreaza.Prea mult,si se rupe.Un pahar poate face diferenta dintre Paradis si Iad,daca e lasat pe masa sau introdus in sistem.

Personal,pot sa spun ca am "abuzat" de acest remediu.Cand durerea e atat de mare incat nu mai simti decat durere,cateva guri de "ceva" te fac sa uiti,macar pentru cateva ore.Iar timpul vindeca orice rani,nu?Vedeti,pura logica matematica.

In alta ordine de idei,am intrat in moarte spirituala.Nicio emotie,nicio bucurie,niciun imbold de a continua...orice.Vreau o schimbare dar nu stiu ce.Tipic.Criptic.Demonic intr-un sens departe de senzual.

Mda...Mnu.

Memory lane

Eu pot sa-ti jur ca m-ai iubit!

In felul tau stupid si sec,

Privind chioras si-n timpuri bleg,

Cu vorbe mici,pitite-n al buzelor colt,

Ba zambind,ba suspinand,

Ba luptandu-te cu al schimbarii gand,

Tu chiar m-ai iubit!

Te-ndoiesti?Eu nu!

Ca mi-ai savurat iluzia,si tot m-ai avut

In bratele mintii la un punct!

Ce slab te-ai dovedit...Ce proasta m-am aratat!

Cerneala si apa refuzand a se amesteca in pahar,

Ce hilar!

Si nu prea...

Lacrimile in haine s-au infiltrat,

Gandurile prin cap s-au rasfirat straine,

N-ai mai auzit ecoului unui prelung oftat...

Am folosit cuvinte seci,stricate,cu sucul plastic demult uscat,

Dar n-am in gura sloave destul de spirituale sa demasc

Un trecut aparent al altcuiva.

...until the fat lady sings!

Inspiratie straina.

I'd love to be your Anna Molly...All dressed up in leather and willing to bleed.

I wanted a smoke and to take a walk,but you told me to build God,then we'll talk.

You gave me a gift-the crystal ship.I gave you my dreams and something to feel between your lips-fear.

We cry,my ego and I-there's no one to blame,no reason to fail.The world is driving me insane!

I never told you what I do for a living,it would have been to hard on you.How could you ever face the turquoise sky knowing the one you love kills words and turns them into lies?Poem-cages,shaky mind...

From my feet to my fingers,lingering in my knees and throat,washing my chest and twisting the rest,your kiss was like a hurricane-tearing all walls along the way...

I can't change your taste in men,but women...Well,let's say we're made out of the same clay.

Reading.

Engulfed in a land  where space and time are obsolete,

Days pass like hours,smiles like dreams-

Trading this world for one that breathes through ink,

I seem to find peace without looking too deep.

Mood: incapable of any emotion.As blank as a page.Stupid.

Nightmare

E intuneric.Negru se prelinge pe tot ecranul

ochilor de plastic prin care vad realul,

acela ce pare rupt din viata pe care o duc

in spate zi de zi,asa cum face livida luna

cu stelele nude din sacul uneori stacojiu;

te vad si nu-mi vine a crede,

te vad si parca nu pot sa nu cred,

te vad si mor si eu,ma sufoc,ma tem,

nu plang,dar doare,

ma tin maini ce nu le vad,

m-acopera si cad in gol

cu mine.

Prin lemn cioplit de brad ,prin carnea-albastra,

prin chipuri vestede si fara expresie sau glas

patrunde un sentiment de grosolana abandonare cu mister,

speranta schingiuita adapostindu-se-ntr-un ungher

de sublima nepasare.
As vrea sa-mi rup pielea de pe palme si s-o cos de pleoape,
sa am o perdea de calda uitare
in fata ochilor uscati.
N-am plamani,am verificat cu degetele ude pieptul,
n-am nimic,sunt o naluca intr-o lume muta
care ma inspaimanta.
Aici,nu esti,mi te-au convertit intr-o papusa teapana
inconjurata de patru stinghii!
Macabra tortura!

Frig.Frisoane.Tremur toata.Ma prind de pat si mototolesc cearceaful.
Cu trupul in scurte valuri ale ramasitelor de frica
realizez incetul cu incetul ca-s in aceeasi incapere mica
vopsita in palida lavanda.
Am visat.Acum sunt treaza.De fapt,a fost un crunt cosmar,
din neamul prolific al celor care iti rastoarna lumea-
as alerga acum sa te sarut pe frunte,sa te mangai,sa te stiu cu mine,
dar trezesc toata casa...
Si nu ma tin bine
pe picioare.
Noaptea-i inca in toi,cocosul nici n-a tremurat o pana,
 eu ma ascund sub plapuma,
simt inca sub limba gustul amar
de viata moarta...

De ce doar cand pierzi,fie si in ipoteza, realizezi ce-ai castigat pana atunci?!

Lazy sunday

 

My body is numb.My brain has stopped working.I'm useless today.Cool feeling...

Heartless

Poate ca incep sa o iau razna.Sau poate ca incep sa-mi descopar esenta fiintei.Nu stiu.In ultima vreme,aceste doua actiuni par atat de strans legate incat prezenta uneia sau a celeilalte fie ma sperie,fie ma induce in eroare,fie ma incanta.Pana la urma,dau cu banul...macar de atat sa fiu capabila.

Adica...E al naibii de complicat!Dupa o scurta si concisa radiografie "emotionala" am ajuns la urmatoarea concluzie: nu-mi gasesc locul.Nici in lumea reala,nici in capul meu dezordonat din fire.
In cel dintai spatiu ma simt trasa in doua directii: fie ma topeste dorinta de a sta cat mai mult in preajma familiei si/sau a prietenilor,gandindu-ma ca timpul nu se da inapoi,nici nu ma/ne asteapta,nici nu acorda multe sanse in caz ca o dam in bara,fie imi vine sa imi impachetez intr-o valiza strictul necesar,sa iau o mana de bani,sa ma sui in tren si sa plec unde vad cu ochii.Mai exact,in "lumea reala" e o batalie intre "aici" si "acolo",intre ce am si ce as putea avea.Problema in sine e ca ambele echivaleaza in rastimpuri cu ce "vreau",dar,din punct de vedere logic,ele nu se suprapun niciodata.Uite asa ma framant daca intr-un final eu imi traiesc viata sau nu...Daca procedez corect."Corectul" meu.Nu mai dorm noptile...

In cazul cu numarul 2,ma pierd.Pur si simplu.Ma pierd in mine,incep sa traiesc intr-o societate proiectata fin in concordanta cu toate dorintele,aspiratiile si ciudateniile care ma caracterizeaza (libere sau suprimate),forta de atractie dovedindu-se uneori cu mult peste limita irezistibilului.As trai in "perfectiunea" mea constant,e ca un drog,am devenit dependenta si doza creste cu fiecare zi pentru ca efectul sa fie acelasi.In felul asta,devin propriul dusman,caci ma rup de lumea in care mi-e indispensabil sa fiu coerenta,treaza,prezenta.Alterez realul,confectionez fiinte din nimic,scriu romane intregi fara sa emit macar o silaba,ma nasc si mor in sute de mii de personaje.Asta nu-i sanatos...

Acum,in momentul asta,in secunda ce tocmai trece,imi doresc sa fiu departe,pe un mal inghetat si rece,dardaind sub un palton inghetat,cu ploaia in spate si marea de un negru orbitor in fata.Sa aud valurile gemand si stancile cerand iertare apei ce le macina.Sa fiu singura si ratacita.Si sa nu-mi pese de absolut nimic.Sa n-am inima.Ar fi mult mai usor...

Arde,uite cum arde...

 

"PIROMANIE s. f. Formă de tulburare psihică în care bolnavul simte impulsul nestăpânit de a da foc, de a distruge prin foc. – Din fr. pyromanie"

Aham...exact asta simt.Pentru prima oara,eu si un dictionar avem ceva in comun.

Din pacate...

Traim intr-o lume perfecta.Totul e perfect.Pana si perfectul e perfect!Logica domneste la fiecare pas,insusi bietul gandac de bucatarie se supune unei implacabile ordini firesti.Suntem atat de fericiti incat zilnic plangem mari si oceane...de bucurie!

In aceasta lume perfecta,unde si scamele ori crapaturile din trotuar sunt concepute dupa un mulaj fara de greaseala,omul e judecat dupa varsta,nu dupa ce a trait pana atunci,cum gandeste sau cum vede lumea,baza punandu-se pe numarul mai mare/mai mic ce-l defineste social.Mi se pare normal.In acest univers restrans,nu conteaza ce ai realizat,cat de bun esti in ceea ce faci sau cat ai reusit sa schimbi lumea prin micul tau efort numit "viata",ci cand/cum/unde ai "fucked up big time",astfel incat sa ramai in memoria colectivitatii prin "the bad stuff".Mi se pare normal.In acest cort urias sub care ne adapostim cu totii existenta,sunt din start elimitate originalitatea,opinia personala sau impulsul de a le da pe toate naibii si a face totul dupa cum dicteaza imnul inimii,asta daca interfereaza cu "tiparul" metrului patrat de societate de care apartinem,disensiuni ce apar in 99% din cazuri.Mi se pare ABSOLUT normal.Pai ce mama ma-sii,suntem de capul nostru pe pamantul asta?!Eeei...

Nu!Din nastere se disting oameni care nu-s DOAR oameni,ci "super-oameni",cei capabili sa conduca precum papusarii un set gigantic de creaturi neainsufletite,handicapate fizic si mental,intr-o disperata nevoie de sfori.Pe scurt,noi restu'. Ii respect si ii admir pe acesti putini "alesi" deoarece au taria sa-si asume responsabilitatea pentru atatea suflete,sa le comande singurul timp ce-l au la dispozitie( vreodata,poate),reusind sa conceapa un model dupa care ar trebui sa ne urmam calea fara abateri.No sex,no drugs,no rock&roll.Clar!

Ce,vrei sa traiesti dupa cum te taie capul,gandindu-te ca-i viata ta si e dreptul tau natural sa faci ce vrei cu ea?Ca esti special si...UNIC? Vrei sa-mi spui ca ai tupeul sa te proclami stapanul propriului destin?Si ca vrei sa nu regreti nimic pe patul de moarte,oricand ar veni el? Du-te,ia-ti medicamentele si calmeaza-ti nesabuirea! "Sistemul" nu este bland cu tradatorii:exilul,damnarea,moartea.De ce sa te nenorocesti cand poti sa fii marioneta PERFECTA?

Din pacate,nici toata ironia din lume nu va schimba...asta."Ochelari de cal",viziune stramta,gandire ingusta,"life in a box",you name it.Ne lovim zilnic de ele si ele ne lovesc pe noi.Diferenta e ca noi nu ne dam batuti.

F.U.! celor care spun "imposibil".N-aveti imaginatie...