Inca o dimineata,hai,mai trage putin...
Metroul miroase a aglomeratie-din nou.
M-am saturat sa-mi pierd ore din viata la ore care nu-mi plac deloc.
O sa ajung sa alerg dupa tren si in vis in curand!
Imbratisarea unei prietene bune este exact medicamentul de care ai nevoie la mijlocul unei zile epuizante.
Ne cunoastem si ne indragim de mai bine de 10 ani,iar asta se simte in povestile comune,in intimitatile impartasite,in modul similar in care ne inspaimanta viata in ultima vreme.
Gara albastra,tatic zambaret,succes garantat.
E tare bine acasa:sunt bombardata din toate directiile cu mancare buna,camera ma asteapta primitoare,pisoii mi se "gudura" pe la picioare,iar ai mei nu mai stiu cum sa ma rasfete.
Oare de ce e mai buna cafeaua de aici,oare de ce?Poate pentru ca e savurata cu drag,nu bauta din necesitate.
Asta a devenit o rutina confortabila de care nu vreau sa ma mai satur...
Imi explodeaza inima de un sentiment nedefinit si asa stiu ca pot sa respir linistita.
Pentru cateva zile,nu am decat responsabilitatea propriului abandon.
Bunica stie mereu cum sa ma faca sa rad.
Mi-e somn si n-as dormi,vreau sa mai trag putin de starea in care perfectiunea e simpla si viata devine frumoasa...
Bun si bine,bun si bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu