Comfortable countdown

time can wait.
fear can wait.
death can wait.
the world now revolves around
a paper-mache triangle
that no one dares to touch,
not even with a tear.
he can wait.
you can wait.
the rest can wait.
our dreams have begun to
spontaneously combust before our very eyes,
bending clocks and corrupting minds
of innocent cadavers.
friends can wait.
wars can wait.
Armageddon can wait.
by simply giving birth to our own selves,
we could,one day,(re)write history in CAPITAL LETTERS
of poison and mud.
serenity can wait.
enlightenment can wait.
decay can wait.
the light of chaos beams upon my face
like a never-ending scar.
I can't wait.

In the middle of a sunrise

Daca iti incepi dimineata odata cu razele care o boteaza,atunci timpul nu ti se va mai parea atat de vitreg.

Cafeaua este sublima.Cafeaua reprezinta un scop in sine,nu un mijloc.Impartasita prin iubire,cafeaua devine o amintire repetabila.

Responsabilitatea implica daruire,angoasa,curaj,speranta si nebunie,toate impachetate intr-un singur zambet supus.

Daca pretuiesc ceva pe deplin?Da.Faptul ca m-am nascut libera.Timpul meu n-are lanturi,iar noi nu suntem sclavi.Desi ma sperie uneori,noul cer ma obliga sa cresc aripile pe care altii nu au putut sa si le intinda.

Inca ma intreb cum pot unii oameni sa rupa mii si mii de cuvinte din fiinta lor fara sa se simta incompleti...

Prefer sa mor de mana unui viciu voluptos decat in urma unei virtuti sterpe!

"...I've waited all my life..."

That missing mile

 

uneori,am impresia ca destinatia rezida

nu in cap,

ci in picioare;

si,ca doua sceptre poleite

cu noroi si cu povesti,

ele ne poarta

spre carari pe care altii s-au temut

sa le batatoreasca

prin intelepciune.

acum este momentul razvratirii!

acum este clipa destainuirilor!

acum este cel mai pur

dintre adevaruri!

fiecare pas intiparit pe matricea lumii

schimba si ne schimba,

asa cum fiecare calatorie se contopeste

cu cea suprema...
radem cu talpile,inotam cu talpile,
insa povestim cu buze
pline de pietre
pe ce drumuri ne-a fost sortit
sa ne pierdem
intru regasire.
uneori,am impresia ca intre credinta
si completa ratacire
nu-i nicio diferenta.

Inked

Am facut-o si p-asta!Sincer,ma simt de parca mi-ar fi ridicat cineva o piatra de 18 tone de pe piept.Cand iti doresti ceva cu atata pasiune,parca ajunge sa te doara nu doar sufletul,ci si trupul.Devine o obsesie aproape tangibila,proiectata pe ecranul pleoapelor inchise,ca mai apoi sa fie redata in mii si mii de feluri.
Da,astazi mi-am facut primul tatuaj.Chiar daca suna ciudat,sunt mandra de mine.De ce?Pai,in primul rand,a fost ceva infaptuit sub sigiliul tacerii:nu au stiut nici parintii,nici prietenii,nici pisicile,nici bunica.Nu ca nu m-as fi bucurat de sustinerea lor (mama imi propusese cu ceva timp in urma niste modele destul de indraznete!),insa am simtit ca gestul acesta merita un nivel de intimitate pe care rar l-am imbratisat.In ultimii ani,mi-am demonstrat ca sunt o persoana dependenta de ceilalti,de la pareri pana la,sa zicem, interactiunea cu vanzatorul dintr-un magazin.Toate bune si frumoase,dar cat sa-i mai tin companie unei umbre?Asa ca mi-am zis: daca nu acum,cand?
Ultima fraza a fost cu intentie,sa stiti.Dupa indelungi sedinte consultative cu un sine foarte pretentios,am ajuns la un compromis simbolic.Astfel,de acum si pana cand "o fi sa fie",pe incheietura stanga imi stau cuvintele "if not now,when?"-cursive,negre,permanente.Sub ele,am "aruncat" un extrem de simpatic semn al infinitului,din impuls si din inima.Nu o sa incep acum un monolog interminabil despre semnificatia profunda din spatele alegerii si mai stiu eu ce-nu.Pentru ca nu asta este important si pentru ca nu trebuie sa ma justific in fata nimanui.Am facut ce-am simtit,ce-am vrut,ce-am iubit.
Crema troneaza pe birou,gata la orice ora sa fie folosita conform indicatiilor.Acum,asteptam rabdatori sa ne vindecam si sa ne facem frumusei (deja vorbesc la plural!).Cred ca este inutil sa mentionez ca nu ma mai satur sa-l privesc!Of,ce face entuziasmul din om!
O zi plina de emotie,de discutii despre arta,despre sanse si puterea de a lua decizii.

Un nou inceput pentru un noua sansa.

Malfunction

 

It's a haze,that's what it is!Not knowing how you got from here to there.Forgetting your name and your purpose.Being blinded by the blackness of your own eyes.Does it come from the body?Does it lurk in the mind?Is it madness in the womb or just a matter of weather and time?I'm so confused,so confused...Having to lean on strangers,fearing streets that were once familiar...I hope my heart dies before my soul,for I wouldn't want to be at the mercy of others-not even for one single day!Ah,my pointless dizziness!My everlasting imagination.My all.

It's nice!Yes,it is!I can say that now...You know,when I'm hurting,I don't pray-instead,I listen to music.Songs that make me cry,songs that make me smile,all kinds of feelings wrapped up in 3-5 minutes of sheer oblivion.But there are some songs on this planet that just have a life of their own.They just breathe.And they are the ones who basically empty my being,transforming it into a vessel for pure emotion.Those few seconds when you can't determine what's real and what's not,if you're even alive anymore,when the Universe collapses into you with a sweet thunder of silence...Yes,these are the songs that won't let me sleep at night.And it's nice to say that I've surrendered to their power without struggling.

 I am perfectly capable of living with just myself.I have learned (the hard way) not to be emotionally dependant on others,to control my social impulses,to enjoy loneliness and the sound of my own voice.Hell,cast me now on a deserted island,I'll build you an empire of one!It's safer this way.The more you love others,the more you will suffer,right?But,sometimes,the people in my your head just aren't enough.

Towards the edge

  

intr-o indepartata zi,

toate acestea se vor fi dus 

pe-un rau de oameni fara chip

si imbatatoare clipe

prezentul va fi naparlit in trecut,

iar trecutul va deveni o pelicula atat de stearsa,

incat imaginatia va concura cu realitatea

pe aceeasi fotografie

fara suport

alb

dansand in liniste,

vom sterge zambetele,vom plange dupa lacrimi,

fluidizandu-ne gandirea de bujori ingalbeniti

pe treptele 

unui altar

pagan

batrani si impliniti,

ne vom scrie epilogul int-o carte

fara pagini,fara coperti,

bandu-ne cafeaua pe o terasa din nisip

faramicios

viata nu ne va fi decat un volum

dintr-o legenda adevarata

Write,write,love,hate.

12 reguli care (nu) trebuie urmate pentru a deveni un scriitor

1.Daca nu esti dispus sa fii absolut sincer cu tine,nici nu incerca macar.

2.Experimenteaza fericirea,experimenteaza nenorocirea-ambele ofera posibilitati literare la fel de fructuoase.Mediocritatea sufleteasca este singurul inamic viabil.

3.Daca simti ca te-au parasit muzele artei,respira.De obicei,un memento al vietii concrete rezolva orice blocaj.

4."Nu lasa pe maine ce poti face azi"-scrie zilnic,indiferent de circumstante.Impulsul artistic marcheaza un anumit punct in evolutia personala-cu fiecare ceas,te indepartezi de acel punct,de esenta lui.Prin urmare,scrie!

5.Continuitatea reprezinta alegerea evidenta,insa putina nebunie n-a stricat niciodata in logica!Cel putin,nu in logica noastra.

6.Uita de rusine,de reguli,de familie si de prieteni,de faptul ca te-ai nascut si ca vei muri.Uita tot si reinventeaza-te acum,pe loc!

7.Inspiratia poate veni de oriunde,oricand,din partea oricui.Singura conditie este sa renunti la prejudecati si la generalizari.

8.Celebritatea,succesul,nemurirea sunt derizorii.Literatura presupune aventura sinelui in sine,nu in exteriorul plin de suflete eterogene,confuze,incapatanate.

9.Nu-ti lasa viciile sa te defineasca,dar nici nu le inlatura:integreaza cumva hidosul in portretul lui Narcis.

10.Scrie despre ce au scris si altii.Scrie despre ceva nou.Nu te teme de valentele originalitatii.Opera ta va fi la fel de unica precum propria fiinta.

11.Singura religie a scriitorului este cea care se inchina imaginatiei si preaslaveste creativitatea.

12.Incalca toate regulile si nu te opri la limitele impuse de altii.

I know who I am and I know who I want to be

MARVELous day!

Ca sa nu fiu o fiinta absolut inutila vacanta aceasta,mi-am propus un "mic" experiment: sa vizionez cate filme imi vor permite conexiunea la internet si capacitatea vizuala.M-am ghidat,in general,dupa starea sufleteasca,durata fenomenului artistic in cauza si recomandarile inghesuite pe un sticky note verzuliu.Classy,I know!
Inainte de toate,a se nota ca ma declar destul de hipster in ceea ce priveste entuziasmul prezentat in fata unui "exercitiu"  de genul exact in momentul sau de glorie publica.Mai pe romaneste,daca se face mare tam-tam in jurul lui,trece automat pe lista "de-vazut-peste-zece-ani".Ei bine,tocmai gandirea asta cu radacini psihologice evident deranja(n)te m-a adus in situatia de fata,adica la un semi-analfabetism cinematografic.
Dupa numeroase comedii care m-au facut sa reconsider fraza "what is air?" si drame planse discret pe sub paturica,mi-am croit drumul catre ramura Marvel a ecuatiei.You know,"Thor" and "Captain America" and "Hulk" and stuff."Iron Man"(1&2) trebuie revazut din motive strict legate de distributie (RDJ owns my heart forever!),mai ales ca prin martie (cred) apare "The Avengers",film asteptat la fel de cu-sufletul-la-gura ca "The Hunger Games" (if they screw up the books,I swear to God...).Sa zic si de "Spider-Man"?Ca-i la TV?Diseara!?Nu zic.Nu zic.Nuuu zic!
Revenind!Intrand temporar intr-o lume unde oamenii sunt absolut OK cu faptul ca alti oameni au puteri extraordinare,mi-am dat seama de mai multe lucruri:
In primul rand,sunt recunoscatoare ca am crescut avand macar o mica tangenta cu aceasta cultura superba a benzilor desenate si a supereroilor.
Apoi,ce copil nu si-a dorit macar o data sa fie ca Superman sau Batman (fara partea cu lipsa parintilor,desigur)?Adica,este absolut evident ca niste personaje animate au reprezentat si inca reprezinta niste modele (predominant morale) net superioare multor "personalitati" din trecut si prezent.Nu este un fapt trist,ci unul demn de incurajari.De ce?Pentru ca ofera o scuza legitima celor care vor si care pot sa transforme imposibilul in posibil.
Pana la urma,cui nu-i place sa stea doua ore hipnotizat de o poveste captivanta si de efecte speciale demne de standing ovations?Serios,chiar intreb asta!De fapt,nu raspundeti!Era retorica.Intrebarea.Oh,well...

Ma bucur ca m-am decis sa-mi explorez latura cinefila in perioada asta.Cred ca o sa ajung la rezultate MI-NU-NA-TE!Am zis ca o sa ma dedic intens aspectelor frumoase ale vietii pe viitor?Am zis?Am zis.Si-am facut!

Sper ca aveti un film "la incarcat" si ati folosit cele 10-15 minute de ragaz pentru a citi acest articol,altfel nu aveti nicio scuza!Vizionare placuta!

I see...

 Cred ca unul din cele mai folositoare lucruri pe care le-am invatat in copilarie a fost sa merg.Fie ca am alergat in dreapta sa aflu adevarul,fie ca mi-am tarat talpile in stanga spre a invata tainele minciunii,am inteles ca stagnarea nu mai era o optiune.Ma eliberasem.Imi dobandisem independenta ca fiinta.Incepusem in mod oficial calatoria.
Am mers prin anotimpuri,pe strazi,dezbracata,in intuneric,pe plaja,sub lumini artificiale,peste cadavre si sub nori de praf.Am tasnit prin ploaie si am sarit peste garduri.M-am impiedicat din suferinta si am dansat prin fum.Am pus constant un picior in fata celuilalt,uitand sa regret pasul din urma.
Cel mai bine merg in paltonul gri.Stiu,"gri"?Opreste orice om pe strada si are sa-ti spuna ca-i aproape cea mai depresiva culoare posibila.De inteles...Pentru mine,gri inseamna compromis.Imagineaza-ti un echilibru fragil intre durerea din negru si extazul din alb,un echilibru mereu in primejdie sa fie perturbat.O picatura de apa sau una de clor-nimic mai mult,nimic mai putin.De aceea sunt eu indragostita de paltonul gri: reflecta printr-o singura imagine ce eu nu pot fabrica in mine insami.Ori ce pierd prea usor...
Eu merg si cand stau.Eu merg pe apa si pe Soare.Eu merg nu pentru ca am picioare,ci pentru ca nu ma mai pot opri.

Cosmarurile s-au inmultit si s-au inrait.Rutina devine dulce-amaruie.Vad rosu si ma pictez cu el.Mi-au obosit oasele si nu stiu cum sa le alin.O luam de la capat!

Mind at ease!

un film bun nu te lasa sa dormi

un film bun intra in tine
si-ti soarbe din temeri,
din dragoste,
din fiori si din vitalitate,
din trecut si din fantome,
urmarind resurectia
unui tremur

un film bun devine un apendice
al vietii de care ai fost privat pana atunci,
un fel de gand rasfrant
in contuzii si organe,
cosmarul ramificat al tuturor noptilor
traite prin intunericul
pupilelor

un film bun te fumeaza ca pe o tigara uda
in mijlocul sordid al noptii,
spre a te lasa arid si descompus
de prejudecati
in zgomotul discret
al ecranului ce picura
nume albe,
nume vii,
nume creatoare

un film bun te forteaza sa-ti bagi degetele
in priza neostenita a propriului infern
si sa iesi de-acolo mai viu,
mai stralucitor,
o roca slefuita de electricitatea
discutabila
a 120 de minute finite

un film bun te scoala din morti

On the road

Daca Alice a avut al ei Wonderland,eu ma rezum la ceva mai pamantesc.Sa zicem ca taramul meu cu iz de minune arata cateodata ca suprafata lui Marte,miroase a vin si a caldura,dar imi pare (in momentele de impas) mai indepartat decat insasi Narnia.Insa Paradisul fara iluzia Iadului nu-i Paradis,corect?Copaci,camp,carari,cafea,conversatii,calatorie.Celest!

Am observat ca drumurile lungi ii schimba pe oameni.Fie ca e vorba de impartirea echitabila a unui spatiu relativ stramt,fie ca e de vina coliziunea unor energii eterogene,rezultatul ramane acelasi:un haos mai ceva decat cel primordial!Dar ce arta interesanta se naste din aceasta nebunie!Iar arta se numeste "amintire".

Problema cu timpul petrecut in familie este ca trece mult prea repede.De bine,de rau,tot la ei te intorci-la cei care te cearta cand nu speli vasele,cei care "nu te inteleg",cei care si-au investit viata in viata ta,sperand ca cea din urma sa fie mai buna decat a lor.Oricat de egocentrista si (ocazional) nihilista m-as dovedi,lor le datorez aproape totul.Asadar,sa ardem orologiul!

"I believe whatever doesn't kill you,simply makes you stranger."

White as cat

 

copilaria imi miroase a lamai

si tine la piept un album

cu biciclete,prajituri,

un leagan de lemn,

toate sub acelasi soare desenat

in coltul din dreapta-sus

al foii

pisica alba a vecinei

mereu dormea cu mine pe fotoliu,

iar pisica gri imi aduce aminte

de frunzele piersicului

si de niste genunchi mereu

inrositi

cafeaua avea alt gust daca era furata

din ceasca albastra;

umbra liliacului violet

apartinea

piticului murdar din gradina;

ce mica era rochita!

ce mare parea lumea!

Dumnezeu locuia dupa nori,

bunicul imi cumpara in fiecare duminica

bomboane cu lichior,

scarile de piatra ale casei

adaposteau 

baloane roz si galbene-

ce vremuri indepartate...

copilaria mea nu va suferi nicicand

modificari,

indiferent sub cate caramizi 

vom ingropa trecutul,

ne vom ingropa 

pe noi