Fade away...

Ramasita de tigara cade abandonata pe asfaltul cu amprente felurite.
Ii striga reprosuri,spurca aerul labil cu pumnale mulate in vibratii;
Infigandu-si unghiile inrosite in geaca-i neagra,cu gesturi negandite,
Tatueaza in carne pecetea mutilata si dizolvata,scrasnind incantatii.

"-Steaua noastra norocoasa s-a sinucis inca de la facerea lumii...
S-a prabusit cu muchiile ei din pulbere sacra peste destin,
Facandu-l sa-si juleasca genunchii moi,sa-si piarda mugurii cununii.
Nu mai esti icoana cu sange unde spuneam candva:"Amin!" "

"-Mi-a plans palma neconsolata de dorul tau un veac!
Cearceaful mototolit sub care te trezesti nu mai e al meu...
M-am straduit sa cos de infinite ori povestea cu al amorului ac,
Dar...Nu mai esti cafeaua ce-mi servea drept panaceu!"

Tigara tot acolo se zbatea.Un fum,doua sclipiri visinii,si gata!
Cu orizontul se contopea geaca scrijelita de brute sentimente,
Pe cand unghiile rosii isi adunau infrante si parasite armata.
In viata,in moarte,in iubire au loc atatea si-atatea accidente...


Cineva sa ma arunce in mare!Ma simt ca un peste pe uscat...

3 secunde de libertate.

Isi tocea sandalele gri de plastic in ploaia aceea infernala.Marea de suflete din oras isi retrase malurile vii spre nisipuri tasate ale caminelor calde,primitoare,uscate.Numai valul trupului ei nemangaiat umbla buimac pe strazi inmuiate,parca uitand de largul unde trebuia inevitabil sa se intoarca.Adevarul e ca...il evita.Devenise un rebel,renegandu-si sarea aramie dizolvata printre rani inutile si lipsindu-se voit de o stea galbena in care sa-si odihneasca noaptea sentimentele hiperactive.Era valul ce nu se spargea,nu se pastra,ci doar se balansa incert pe o barna subreda din alge si compromisuri.
De cand plecase,plansul nu contenise a-i coase pe obraji si buze santuri microscopice de albastru,marimea lor purtand un duel posac,dar cert,cu intensitatea unor amintiri.Acestea alergau pana in dreptul ochilor ei verzi,ii intepau razand,apoi se retrageau rapid,meschin,platonic.Ce soarta decolorata avea!Ce mana tremuranda ii desena destinul!Ce proasta era!
I se lipisera suvitele dese in tonuri de negru pe pielea ce tinea ritmul pasilor bezmetici.Pleosc,pleosc...Sandalele gri nu tineau cont de nimic,nimiceau orice rezistenta venita din partea unor baltoace rasfirate ici,colo,pretutindeni.Orasul tot era o balta.Plutind in deriva,ca un val ce era,abia realiza printre sughituri si suspine ca numarul de picaturi ce-o loveau nemilos se imputinase fata de acum cateva momente.Totusi,pe asfalt ele bombardau in acelasi mod...
Privirea strapunse cerul intemnitat de nori.Cel putin,aceasta era intentia...Doua palme formau un bizar triunghi deasupra ei,iar palmele aceastea erau atasate unui baiat.Cunoscut,vazut,iubit.Incerca sa-i zambeasca,dar unui spiridus beat ii cususe gura pe dinauntru.Incerca sa-l imbratiseze,dar magnetul pieptului ei era de acelasi pol cu al lui.Incerca sa-l sarute,dar otrava o impiedica.A ei,nu a lui...Si lui i se lipisera firele ude de frunte,de urechi,de ceafa.Parea un copil mare si cuminte.Semanau.
-Stii...daca as avea o umbrela,ti-as da-o!
-Stiu...
Mergeau unul langa altul,umar langa umar,desi nu se tineau de mana.Ea-si cauta cerceii invizibili pe podeaua transformata in oglinda naturala,el lasandu-si muschii prada unei rusini infantile.Gresise,si asta-l durea.Ea...nu mai stia ce simte.Apa o deranja excesiv.
-Mergem acasa?
Isi culcase palma in a ei.1...2...3....Atat durase libertatea ei!
-Fac eu azi cafeaua...
Vocea?Neutra.Gandul?Confuz.Inima?In extaz.Cele 3 secunde cat ii luase pentru a se decide rational care-i raspunsul potrivit in aceasta situatie erau infinit lungi fata de cat i-a trebuit inimii.Asta pentru ca cea de pe urma stia dinainte.Trisase!Aflase raspunsurile inainte de examen,iar acum ii era usor sa scormone printre copiute.De ce?Pentru ca inima ei intelesese ca el e "singurul"...chiar inainte de prima bataie fizica.
Stanga intors,suflete pereche!Intre tamplele lor apropiate zvacnea o vibratie numai de ei cunoscuta.Unii o numesc "iubire",altii "nebunie".Pentru ei,era pur si simplu "viata".
Pic,pic,pic...Ploaie.

Aripi de libelula

O libelula e cadoul uitat pe un peron
Mancat de ulei negru,macinat de alcool.
Ea se-ascunde intr-un felinar stravechi
Si arunca-n vazduh flacari verzi perechi.

Aripile libelulei par ganduri marunte
Muscate dintr-un vis cu muchii rotunde.
Fragilitatea ei indestructibila se mandreste
Stiind ca-n straveziu albastrul domneste.

Zborul libelulei ma arunca in transa,
Ma scuipa-n nuante izbitoare de amor si farsa.
Mi-e greu sa inteleg nu cu mintea,ci cu sufletul,
Cum n-am descifrat in ochii tai fatidicul...

Cu buze manjite de fantezie,de nebunie,de placere,
Am sa chem pe camp furtuni de libelule fara durere.
Au sa ma imbrace-n rochia trupurilor venerate,
Pe cand cerul imi va sopti mincinos,din nou,"poate"...

Far,far away...

Un gangurit clar razbate din fortareata unei canapele patate de cafea si violenta.Cu biberonul in mainile rozalii,copilasul isi plimba ochii mari,curiosi prin camera mohorata.Un apartament scarbos,un oras banal,o soarta pecetluita.Aproape...
-Ma...ma...mama!
Primul lui cuvant!Pentru cei mai multi parinti,acesta ar fi motivul unei bucurii exacerbate,impinse pana la un absurd hilar.Nu si pentru ea...Fiinta ce i-a dat viata sta la masuta obscura din bucatarie,fluturand mecanic o tigara in mana dreapta,atentia fiindu-i captata de o telenovela de mana a doua.E atata inertie,paloare,indiferenta in femeia aceea cu par decolorat si rece,incat pare statuia pangarita si pietrificata a unei maretii demult ingropate adanc.
Copilul inca-si proteja icoana alburie,sarutand-o cu buze proaspete si pofticioase.Nimic din incaperea unde fusese intentionat uitat nu-i stimula mintea,simturile ori sufletul abia infiripat.Absolut nimic.Si asta ii amplifica tristetea soartei.Sau nu...Parasind momentan odorul de plastic,inchise ochii albastri ca cerul curat al lui mai,concentrandu-se asupra unui singur gand germinat de constiinta sa fragila:
-Ta...ta...tata!
"Incredibil!" ar fi exclamat un cuplu ce transformase din rodul iubirii lor centrul unui univers miniatural.Desigur,nu era cazul si aici.Tatal se proptise lejer pe cealalta canapea,orientata convenabil in directia unui televizor unsuros,vechi,tocit.Doar trei lucruri il interesau:berea,meciul,banii din buzunar.Simplu si la obiect.Oricum,creierul sau stafidit nu putea concepe lucruri mai inalte ca scop si importanta,lipsa unei gandiri active fiindu-i fatala fara a-l afecta vizibil.Un paradox cotodian imbratisat.
Renuntase.In trupul sau crescand se vedea o parasire treptata a sperantei prin molesirea muschilor,sigilarea buzelor,aruncarea biberonului golit pe podeaua mizera.Inconjurat de cei pe care invata prin instinct sa-i indrageasca,se metamorfoza treptat dintr-un miracol intr-un bastard.Setea atentiei constructive trebuia cautata in altcineva,in altcineva,altundeva...
Inchise ochisorii din nou.O atingere pufoasa,cu irizatii de gadilat ii electriza obrazul implinit.Pisica...
In mod logic,trebuia sa-l urasca in inconstienta ei,dat fiind ca,teoretic,odata nascut,ocupa locul principal in interiorul caminului.Dar pana si un animal tinea mai mult la el decat creaturile superioare ce-l concepusera dupa o crunta betie in doi.
Lasandu-se intr-o parte,cu palmele precum niste niste felii de piersica miniaturale,accepta multumit ghemotocul sa i se incolaceasca langa burtica golasa,intelegand fara a a intelege evident ca devenise singurul sau sprijin de acum in colo.Somnul veni ca un medicament pentru ambele stele condamnate sa rataceasca un pamant uscat.Soarele ce alerga din exteriorul aglomerat si zgomotos,luptandu-se cu neclarul geamurilor spre a patrunde,le era patura,le era frate,le era imbratisare.Un balon roz dansa in surdina....

Asa suntem si noi de cele mai multe ori: societatea,parintele ce ne neglijeaza nu prin absenta fizica,ci morala,ne lasa a cauta singuri vasla constiintei spre a putea scapa din deriva nimicului.Si situtia nu e neaparat catastrofala:independenta de toate tipurile,spiritul ager,setea de "mai mult" pot fi consecinte favorabile daca stim unde,cand,cum sa le cautam si sa ni le insusim.In aceasta aventura,ajutorul vine de unde ne asteptam mai putin.Si cel mai bun companion e dragostea,caci ea triumfa in orice circumstante...

Spring is blue,spring is you!

Credeam ca scap si eu...Dar nu se poate! Am vazut acest virus mic numit "premiu"(de primavara,presupun) circuland in lung si-n lat prin blogosfera,sperand ca ma pot feri discret de el.Eh...wrong!Sometimes you gotta do what you gotta do!So...

"Trebuie sa scriu despre acest premiu, sa scriu de la cine l-am primit, sa-l ofer altor bloggeri din lista mea, pe care trebuie sa-i anunţ printr-un comentariu, apoi sa scriu 10 lucruri care imi plac si care ma fac fericita in momentul de fata."

Am primit de la multa lume,desi m-am facut ca nu vad.:"> Din reminiscente tulburi stiu ca Mada >:D<,Ada>:D<,Butterfly>:D<,etc.&blablabla.
Ofer tuturor celor ce-si doresc acest premiu. :)

Hmmm....
1.Cafeaua
2.Soarele,caldura,perspectiva verii
3.Zambetele senine
4.Muzica(Placebo=P~)
5.Viata in sine
6.Parfumul ciresilor,piersicilor si visinilor infloriti
7.Albastrul
8.Somnul
9.Iubirea sau,cel putin,perspectiva ei
10.Pisicile mele

Love and peace to all!:)>-

I wish I were there...

S-a mai dus din anestezic,imi simt din nou mainile...Nu,nu,asistenta,nu vreau apa!Tot ce m-ar putea satisface acum ar fi un bol mic de ulei aromat prin paru-mi obosit,in tonuri de piersichiu si cu aroma de libertate,spirit,vara.A!Si inca o doza,dar nu atat de puternica.Cealalta aproape ca m-a dat gata!Adevarul e ca senzatia e exaltanta,mai ceva decat experienta hipnotizanta prin spaima a unui carusel provincial,insa marcanta.Esti indiscutabil rasturnat de pe scaunul comod al latentei atunci cand traiesti un astfel de episod.Ca organism total constient si capabil,sa-ti simti fiecare muschi sub comanda unui "cineva" invizibil si in mare masura indolent,sa-ti auzi fiecare os tremurand in neputinta,sa-ti razbata in timpane basul panicii,sa-ti murmure buzele automat un patetic "Ajutor!",stiind preabine ca nimeni nu-l aude sau se sinchiseste sa-l auda,e...dur.Paralizat de propriile pofte si dorinte.Concluzia e imbaiata in ceata,desi niciodata n-a strigat mai clara,mai rece,mai incantatoare.Presupun ca e singurul moment recent pe care-l tanjesc arzand,concomitent detestandu-l considerabil.Nu.asistenta,nu aberez!Si nici nu vreau sa mai mananc din terciul ce-l servesti ranjind zilnic!Ma scarbeste...Enervant ajutor mai e si ratiunea asta,nu-i asa?Ei bine,mai bine v-as lasa sa va numarati timizi respiratiile in continuare,caci eu trebuie neaparat sa recuperez.Am neglijat cam mult rebusul vietii si ma caiesc.Ne vede la amarul sfarsit!
Mi-as dori...sa locuiesc in mintea mea.Efectiv,realmente,practic acolo.Nu ca in lumea aceea totul ar fi perfect.Nu.In mintea mea...totul e asa cum ar trebui sa fie.Cel putin,asa ma mint eu zilnic.Oh,well...

Flori pe tocuri

Ma cam strang compromisurile de incheieturi si asta nu prea-mi face placere...Daca-mi curge mult prea mult sange prin vene atat de subtiri,ce vrei sa fac?Nu-i vina mea ca uneori cedeaza barajul gandurilor,malul rabdarii se surpa,zidurile ignorantei se macina pana aproape de disparitie.Muta-ti demnitatea inchistata mai incolo daca nu vrei sa fie patata cu substanta spiritului meu!Fire,auzi!Nu musc...prea des,iar cand o fac nu ma retrag fara a stii ca-n urma mea raman cateva rani ale indoielii ce ar trebui ulterior sustinute de foarte rezistente copci ale autosugestiei.In viziunea mea(nu spun ca-i corecta,ba uneori chiar neg),exista doua cai:ori ca mine,ori deloc.Atat.La fel de sec precum e disecarea unei inimi:indepartand lipiciosul,mazga rosie si sentimentele,realizezi ca nu-i prea mult de destramat din ea.Ori batand,ori tacand.Atat.Ar trebui sa nu ne mai ascundem dupa sticlute cu albastru de metil si sa admitem adevarul:mi-e frica sa-mi aflu defectele si sa le elimin pentru ca m-as simti incompleta,dezbracata de tumult,un "eu" insuportabil de impersonal...
Daca mergi cu precautie,temandu-te de cioburile de sticla ce domina podeaua,n-ai sa castigi nimic,micuto.Dimpotriva.N-au sa-ti creasca flori pe tocuri.Nu!Si asta ca n-ai avut curaj sa gusti din explozia prolifica ce urmeaza dupa o doza decenta de suferina...Teama e ca o bacterie.

Speechless

Tu chiar nu...?Sincer?Nu,nu...?!Doamne...Unii chiar se pare ca trec prin viata doar pentru a indesa cat mai mult timp in sacul uitarii.Nu te condamn,bine,dar inceteaza a-mi aplica tu acest tratament!Nu ma intelegi?Dar tu chiar ai impresia ca ma inteleg eu insumi?!Cat poti sa te inseli...De ce reactionez asa?Pentru ca altfel nu pot sa descarc tot acel gunoi emotional ce zace si putrezeste la periferia inimii mele,infectand-o.Oricat as amana momentul,existe puncte-limita cand el decide automat sa se recicleze prin metode perfect naturale si logice.Desigur,tu nu vrei sa asimilezi asta.Desigur ca nu!Prisma ta e atat de...e ca o bluza intr-o culoare uni:simpla si sigura,niciodata originala ori indrazneata.Ai dreptate,n-am problemele tale si e la latitudinea ta cum le rezolvi,insa,spre deosebire de tine,eu imi amintesc din cand in cand sa ma scot din cutia maronie de carton ce-o numesc "viata" si sa observ ca lumea-i mai mare decat cotidianul la care ne complacem orbi,prosti,vag fericiti.La fel sunt si ideile ce-o guverneaza.Revenind...Imi pare rau ca nu poti vedea un moment dureros cand asisti la el!Cum,nu stii?Asisti la o inmormantare!Da!Inmormantarea a tot ceea ce credeam ca-mi este ocazional atribuit prin pura compasiune.Sa-mi refuzi dreptul la disperare si panica a fost cea mai mare crima a secolului din fiinta mea.Stupida miscare!Nereusita mutare!Pura ...Am ramas fara cuvinte.
Te rog frumos sa inchizi usa camerei mele,iar tu sa te afli de cealalta parte a ei!Atata timp cat mi-au ramas lacrimi si o radacina de simtire,vreau sa-mi jelesc mortul imaginar in liniste.Si am s-o fac!

In mintea mea e un razboi civil.In trupul meu e o molima agila si intepatoare.In inima mea e un gol presat de prea multa materie.In jur e ignoranta.Ce buna ar fi o pivnita in momentul asta...

Erasure

Nu credeam ca se poate,dar....se poate!Mi-e ca iar ma pripesc,ca ma avant in presupuneri fragile pe care inima mea cu margini de piatra le va sparge in mii se materializari ale panicii.Ma risc!Imbracata in indiferenta fata de ce ieri consideram "ceva",ies in calea viitorului si strig asa de tare "Libertate!",ca pana si ferestrele scepticismului dau semne ale cedarii.Wait and see,wait and see!

Intrase sub dus ca o ultima rezolutie a unui caz semi-pierdut.Ratiunea o pierduse pe aceeasi alee unde lasase cravata portocalie cu linii impletite in cuburi de negru,calmul se dezintegrase la prima vibratie a basului,dragostea inca se topea rezemata de cubul de gheata din paharul sau cu whisky.Hainele le aruncase pe undeva prin apartament,dar asta nu era relevant in niciun fel.Scuipand in chiuveta ultimele ramasite de gust ale tigarii fumate in taxiul cu sofer libidinos,isi desfacu parul lung si negru.Cascada noptii ii masca spatele voit.Apa curgea rece si neprimitoare."Perfect!"isi spuse,si pasi pe gresia bleu.Desi trebuia sa patrunda in acel univers ud asa cum fusese primita de lumea conventionala,ea ramase totusi incaltata cu tenesii vechi si tociti.Stia ca nu-i logic,insa avea nevoie de ceva sa-i aduca aminte ca inca e ancorata realitatii.Fie si numai prin doua talpi ingalbenite,o palma de material si niste centimetri dispensabili de siret prafuit...
Simtind cum lichidul inghetat ii scrijelea pe coloana libelule electrice,isi croi rapid un zambet de silicon tocit si aduse mental in fata ochilor diapozitivul cu filmul acelei seri.Bautura si violenta il patasera,asa ca doar cateva fragmente reieseau lucind:muzica stridenta,haos,trupuri mult prea dezvelite,el cu alta pe o canapea ,buzele lor sigilate intr-un sarut animal,renuntarea ei personala la orice "de ce?".Resemnare distilata de gandirea la rece.Suficient.Totusi,inima nu se lasa atat de usor coborata din incandescenta.Pastrand zambetul,incepu a racai cu unghiile mici si bej tatuajul ce acoperea in pelicula subtire harta coastelor pana la primele curbe ale soldurilor.Nu era nimic legat de el in toata povestea aceea alb-negru-gri,cu pete de fluturi si umbre de flori,insa dovada unicitatii ii era manjita si murdara.De gandul,de atingerea,de sarutul lui.Si daca indepartarea senzatiei de scarba fantezista implica eliberarea grauntelor de rosu spre a se impleti cu apa tot rece si tot neprimitoare,asa avea sa fie procedat metodic.Durerea nu ne demonstreaza decat ca suntem in viata...Si nimic mai mult.

Grass still grows....

-Ba,esti nebun,stinge tigara aia!
-Taci,ba,ca nici naiba nu-i pe aici sa ne vada!
-Stii foarte bine situatia,ai putina decenta macar...
-Ce-ai baut fara mine?Vad ca te-a luat cam tare,se pare...
Un ras demonic si batjocoritor umplu imprejurimile mlastinii de care se apropiau anevoios.Bocancii verzulii se afundau treptat intr-o mazga lipicioasa si scarboasa,acompaniata sonor de zgomote electrice ale neverosimilului.
-Bai,mie nu-mi place deloc chestia asta...Hai sa ne intorcem!
Prietenul sau indiferent scoase o tigara.Aprinzand-o zambind,il tachina si se sprijini de un copac dubios.Tare dubios.Copacul.
-Frate,cautam o tocilara care fie s-a spanzurat dandu-si seama de conditia ei aia inexistenta pe lumea asta,fie a fost tarata de careva cu un apetit sexual orb prin locurile astea.Tare urata mai era tipa,ugh!Ma trec fiorii numai cand ma gandesc!
Ultima parte o spusese zambind,iar norii de fum ii blurau ochii inghetati ai sufletului.
-"Era"...?repeta timid,temator,precaut amicul sau,incercand a-si scoate cizma intepetita intr-o baltoaca.
(sarind peste o broasca maronie)-Pai tu crezi ca mai traieste?Clar,nu...Ori i-a fost facut felul ori si l-a facut singura;in orice caz,cautam un cadavru...Hai,frate,ce faci,de nimic nu esti bun!Uite,esti plin de noroi acum!Eu nu pun mana pe tine,pleaca d-aici!
Tentativa de recuperare a obiectului incapatanat se soldase cu o cazatura deloc gratioasa a lui Carl in baltoaca geamana ,motiv pentru care vesmantul sau format din blugi si tricou vechi imbraca la randu-i un strat generos de fluid al naturii locale.Vizibil iritat,Carl incerca sa se ridice sprijinindu-se in mana dreapta si intorcand privirea de la lipicioasa imagine in care era direct implicat.Atunci lumea sa se cutremura...
-Frate,ce-ai de tipi asa?Ai vazut vreo fantoma sau ce?Nu te atinge de mine,mama mi-a cumparat pulovarul asta,o sa-l murdaresti!Prea tarziu...Aiurea!Aduna-te si spune ceva articulat!F...Ce f?!Fata?!Ai vazut-o?Unde...
Nu mai avu timp sa continue.Carl il smuci spre locul fatidic,iar tigara cazu intr-un tufis uscat de ierburi banale.Cu ochii bulbucati si goliti,companionul lui Leo ingenunchea capituland in fata tabloului hipnotizant prin durerea dulce si frumusetea hidoasa emanate.Leo se balansa aproape imperceptibil de pe un picior pe altul,cu gura cascata,cu pupilele dilatate,cu mintea lichefiata.Ratiunea se autoexilase intr-un ungher searbad,locul fiind luat de vid.Bomba atomica a realitatii isi dezbraca impactul crud inaintea lor.
O stiau pe Emma doar ca pe o tocilara insipida,frigida,dizgratioasa din toate punctele de vedere.Atat si absolut nimic mai mult.Gresit...
Gatul lin intins la maxim pe acel bustean putrezit si acoperit cu muschi delimita doua planuri distincte,dar egale in atractie groteasca.Granita?O dunga de sange inchegat,cu urme subintelese ale impotrivirii si luptei.Capul,cu trasaturi impacate,lasa un voal de par negru precum zatul cafelei sa musteasca intr-o apa otravita,firele lucind in nuante de aramiu sufocat.Obrajii albastrii erau plini dar secati,pe cand nasul ei micut dadea semne ale descompunerii timpurii.Sanii fragezi isi racisera consistenta sub un maieu candva alb sfasiat,pielea de fildes capatand pete de violet violent.Bratele se predasera pe ambele laturi ale unui trup acum inert,pe ele incepand a lucra ignorante cateva muste.Ochii azurii perfecti priveau plini in gol,umezi,pastrand cu ardoare dureroasa franturi de viata aparenta in ei.Pe buzele intredeschise decolorate si inghetate se plimba in sus si-n jos o larva galbuie,insetata de existenta.Alunecand,ea cazu in gura fetei.Acum putea sa-i fure ultimele grame de caldura ale corpului pangarit pe nedrept.Emma parea ca radiaza,ca exuda candoare zdrobita,ca plange.Asa,atunci si acolo,moartea nu furase nicicand mai mult din perfectiunea divinului...
Era ceva atat de superb si atat de macabru in acea pictura incat ambii baieti incepura sa planga fara mustrari sau rusine,caci doar asa mai puteau sa se exprime niste sentimente in alt caz inefabile.
-Carl...
-Da,Leo...
-E...superba!
-Stiu...
In spatele lor,un foc mic isi inalta timid omagiul unei victime perfecte...

Broken bones

Eu nu-mi gasesc locul in lumea asta.Vorbesc la modul cel mai serios posibil,iar asta e deja notabil in gravitatea sa...Scaunul ma scuipa in aschii ascutite,multimile de oameni ma indeparteaza prin scarba si dispret,prieteniile ma stanjenesc,perspectiva amorului ma panicheaza in aceeasi masura in care ma lasa rece.Incontestabil,cutia de sticla ce ma delimiteaza invizibil de lumea conventionala isi da toata silinta pentru a ma induce intr-o eroare benefica ei.Hranindu-se cu emotiile mele,satisfacerea ei este infinit mai rumena in momentul in care ele tind spre cenusiu.Eu nu-mi doresc sa ma controleze,insa nu cred ca am vointa s-o controlez eu pe ea!Dureri,cand o sa deveniti din miere iarasi?Si,apropo,cumpar loc viabil in univers...

"Selina statea pe spate.Campul era infinit si verde.Haina de lamaie se inmuiase de tot in roua lui august cel matinal,iar parul negru scurt intepa pe alocuri pamantul ce casca prin crapaturi bogate.Bratele erau certate,formand o cruce galbena.Esarfa cu model de lava dantelata,trandafir zdrobit,nea rontaita o tinea de mana.
-Bun...Acum ce?Ce ma fac?!Niciodata nu se gandeste la detalii,niciodata la cele cruciale!D-aia il iubesc,nenorocitul...Cum sa ma mai scol eu de aici cand toate oasele-mi sunt macinate si imprastiate prin trup?N-am vlaga nici sa-mi sustin moral plamanii a mai continua,nici buzele a mai rosii,nici privirea a-i mai cauta silueta intre zimtii unui fermoar numit orizont...Amantul meu suav,ucigasul meu calculat,frate al zambetelor mele acum desperecheate,de ce-mi faci una ca asta?!Itit spun eu de ce:pentru ca esti un retardat sentimental,aia esti!Lua-m-ar naiba sa ma ia...Hai,Selina,usor,usor,gasim noi un liant oaselor tale rupte..."
Cauta incet prin buzunare:o bomboana mentolata,cateva scame,un biletel...Un biletel?!
Bea-ti cafeaua in dimineata asta dintr-o suflare.Daca dai zatul la o parte cu lingurita viselor noastre,n-ai sa regreti.Dragoste!
C.
Rase amar.Atunci gasise inelul.Viata stupida ce-i era data a trai!Nici ciocolata n-o mai putea urni acum.Esarfa cauta imbratisarea soarelui,manata fiind de un vant galant.Selina o elibera.Macar una din ele sa gaseasca fericirea..."

Maine,poate ceva macabru.

Routine

Urmele de ceai rosiatic inca stagneaza intre arborii de material ai covorului din hol.Se misca greoi in rochita piersichie pana la genunchi,din voal ravasit si urme de maini.Bretelutele cazute pe umeri ii glorifica aerul de victima,insa lumina albastruie ce pluteste nestingherita o sufoca prin existenta.Infigandu-si unghiile rosii in carnea imaculata a acoperamantului podelei,se ridica si-si sterge rimelul uscat de pe gene.Se impleticeste,se sprijina de pereti,isi roade buzele gandindu-se la dulceata de mure ce-o gusta cu cateva ore inainte de pe gatul lui neted...Ajungand la oglinda cea mai impunatoare a casei,isi agata carligul dreptei de cotul stang,cu fruntea-n pamant incepand tristul dialog cu sine.Martora solemna ii este planta ofilita din ghiveciul de pe pervazul din apropiere.

"Buna...Stiu ca n-am mai vorbit de ceva timp si pentru asta vreau sa-mi cer scuze...Dar e asa de greu sa vorbesti cu tine insuti atunci cand toti ceilalti vor sa vorbesti doar cu ei!In fine...Am mai crescut,sa stii!Da,da!Un centimetru intreg!Iar fiecare milimetru are numele sau special,aerat,integru:iubire,intelepciune,daruire,prietenie,marinimie,independenta,blandete, resemnare,rusine,toleranta.In plus,am donat dragul meu ursulet de plus unei fetite orfane din cartier!Sarmana...Mi-a spus chiar ca place nasturele pus in loc de ochi,il face mai special pe Martinel.Scumpete de diamant aruncat in mocirla,doar asa pot sa mi-o imaginez pe fiinta aceea..."
Din vreme in vreme ridica ochii de menta catre propria imagine reflectata pe o suprafata plana dupa care se ascunde fie infinitul,fie nimicul.In hol plutesc flori de praf azuriu intunecat.
"M-a vizitat...Mi-a spus ca tine la mine,ca am fost cel mai dulce suvenir pe care l-ar fi putut primi in vacanta aceea blestemata,ca nu zaharul ii indulceste cafeaua de vineri dimineata,ci prezenta mea,si alte cate si mai cate astfel de gogosi.Acum,trebuie sa admit,face niste gogosi delicioase urechilor si fanteziilor,insa...Insa tot gogosi raman!Nu!Trebuie sa fiu puternica si sa nu-l mai vad!Cel putin atata timp cat o sa fiu "cealalta"...O sa-mi fie greu fara sarutarea lui de inger scaldat in foc,fara prostioarele soptite la miezul noptii cu inghetata in maini si pe obraji,fara trandafirul lasat in fiecare dimineata pe parbrizul masinii...Nu,nu,nu!El e un cosmar frumos din care trebuie sa ma trezesc pana nu e prea tarziu!"
Zambindu-si siesi printre vanataile sufletului si trupului,saruta oglinda.Luna priveste curioasa,in panze livide croite de paianjeni stravezii.Imbratiseaza fata peretele lucios.
"N-am sa-l mai las niciodata sa ma raneasca in vreun fel.N-am sa ma mai las niciodata sa ma
ranesc in vreun fel.Eu sunt eu si asta e suficient!La revedere,frumoaso,mai vorbim!"
Cu ochii inchisi,asa cum facuse juramantul,se indeparta spre usa dormitorul cu iz de papadie noua.
Se incheaga incet ceaiul ,oja rosie se pierde in frimituri printre fibre,lumina se retrage,ranita.Planta respira prin plamani artificiali si ingalbeniti.Rutina unui spirit tulburat...