sâmbătă, 3 august 2013

Giddy like a kitten

Nu pot sa merg la mare-nu cu inima asta,nu cu starea asta ancorata de mine.
Ai mei sunt in febra impachetatului si pot sa jur ca am auzit-o pe mama propunand sa ma lege de picioare si sa ma bage in portbagaj sa merg cu ei.Stiu ca le pare rau ca nu sunt "fericita",dar unele lucruri au ajuns sa ma depaseasca emotional,in detrimentul unei fatade putin ciobite.
Mi-e dor,mi-e dor rau-de nisip,de valuri,de soare.Dar chiar nu pot.Mi-e sila de drumul infinit,de rutina,de aceleasi chipuri ce se schimba mereu.
O sa mor de grija lor,o simt deja,insa nici anul acesta nu ma lasa sufletul sa trec printr-un mini-Iad ca sa fur o firimitura de Eden.
Ma uit la pisoii cei mici si ii inteleg complet:vreau sa ies din cutiuta si sa explorez lumea din jur,desi picioarele imi sunt in aceeasi masura nerabdatoare si nesigure.
Doamne,ce nod am in gat...Urasc neputinta si intunericul.
Le raspundeam prietenilor la inceputul verii: daca as putea sa ma teleportez pentru 5 minute pe un mal la rasarit,as fi cea mai multumita din Univers.Dar nu se poate...deocamdata.
Presimt ca ma asteapta o noapte alba.

Niciun comentariu: