iti impingi barca sub picioare si te rogi
sa gaseasca un mal
marea te-a iubit mereu,insa tu
te-ai aruncat intr-un ocean
temporal
unde refluxul exista doar in
zgomotoasele amintiri
ti-s ochii plini cu scoici furate
de perle,
iar nisipul miroase a clepsidre
fara nume-
oare Dumnezeu ii mai iubeste pe cei
care i-au manjit chipul
cu alge?
ma scufund,ma ridic,ma trag singura
de umeri si singura ma imping
spre abis
pentru ca vreau,dar nu pot,
desi pot,nedorind
azi m-am inecat de atatea ori in mine
ca ma rog lunii
sa nu mai reinvii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu