Heart-shaped song

Sunt indragostita de cafea!Mierea mea scaldata-n carbuni este singurul indulcitor care mai ispiteste simturile-in rest,pamant in gura,pamant in maini...Vraja acestei meduze cu tentacule ingropate in aromati taciuni depaseste puterile oricarei potiuni.Sa vreau sa evadez din mrejele ei si n-as putea!N-as vrea...

Sunt indragostita de carti!Traiesc prin ele,mor prin ele.Sentimentele ce ma imbraca intr-un cocon de ireal si parfum de timp nu au definitie in niciun dictionar-si nici nu le trebuie!In mod ironic,sunt Dumnezeu si sclav pe aceeasi pagina ingalbenita sau inspumata.Ii invidiez si ii sacralizez pe cei care ma fac sa uit de mine.

Sunt indragostita de muzica!Am spus-o de un miliard de ori si o sa o mai spun de inca un miliard:pentru mine,viata fara sunet echivaleaza cu nonsensul.Fiecare clipa se transpune intr-un melanj de melodii nascocite numai de bataile inimii.Este primul lucru care-mi rasuna in cap dimineata,este ultimul lucru care-mi sigileaza rugaciunile noptii.Universul meu se sprijina pe piloni din portative.

Paper life

 

M-am nascut pe hartie si am sa sfarsesc copac.

Acesta mi-e destinul,mi-e clar ca

mucegaiul fara tarc

de pe perete...

Brusc,devin un macelar stangaci

de fraze,ciopartind cu maini

tremurande

ample razvratiri de literari vraci-

oare asta si-au dorit sa ajunga

geniile,autopsii cu acte parafate?

Ce pacat...Ce pacat ca tot ce pot

sa fac

este sa rasucesc virgula in rana!

Nu conteaza!Carnea foii zace moarta,

insa sensul...doar sensul mai

pompeaza in eter

neagra viata!

Indiferent de tehnica mea

vulgara,

cei care au urechi sa vada

vor simti jertfa!

M-am nascut din copac

si voi sfarsi pe hartie.

Aceasta mi-e soarta si nu

o poti schimba nici macar tu,

nemuritoare glorie!

Nici macar tu...

23.11.2011

Vreau sa-mi cer in mod public iertare scriitorilor/poetilor/autorilor pe care i-am masacrat in patetice comentarii de 2-3 pagini.Daca timpul va binevoi sa-mi arunce un os din gloria sa,sper sa nu ajung pe masa de disectie a unui indolent elev de liceu.Iertare,parinti,iertare!

Revelation

 

Cerul noptii sta spart in infinite
cioburi
moarte si vii,
insa mie nu-mi sta gandul la el;
de fapt,nu-mi vad ochii inchisi
decat morbide sunete si frisoane
rau-prevestitoare -
parca am pasit in alta dimensiune,
parca-mi retraiesc damnarea...
Inconstientul ciclic vine greu,fortat,
iar mana zorilor se-ntinde prea
brusc
spre asternuturi...
Oamenilor,chiar n-aveti mila?
De ce sa aveti...
Every man for himself,they say.

Fie!Ingropati-mi caderea
si prefaceti-va ca-s doar o briza
obosita ce se stinge-ntr-un uragan-
flacari diluate,
flacari inflorite-n van...
Trag de timp si sunt trasa inapoi,
doar ca sa ma dezmeticesc
inaintea arsului cadran
al rutinei;
ultimul moment va fi,se pare,
etern cel mai intelept
sfetnic!
Cerul noptii vibreaza in
mladioase
revelatii
pentru morti si vii,
insa mie mi-au soptit deja prorocii
calea!

"supergirls don't cry!"

Pinwheel tremble

 

...inca o noapte pierduta in mori de vant indigo si infricosatoare.nu mai dorm,nu mai dorm,nu mai dorm!

as plange pentru un copac,

pentru copacul tineretii mele

petrecute sub ploi

imaculate

de sunet si suspin.

si mi-as innabusi sub piept

dezamagirea

de a nu putea picta ochii celorlalti

in culorile panicatelor

primaveri.

mi-au ghidat pasii pensulele

scapate-n simfonii pe banca

scorojita

si mi-am amestecat pe paleta

sufletului smaralde

de smuls,de pus pe 

scoarta

alba.

sa stiu ca-n tronul lui

ar creste doar o

rece rana,

ce portret diform!

macar de mi-ar da cerul

taria

sa-l pot saruta fara

urma 

viitoarei cicatrici...

cum sa-i explici unui ateu

ca-ti sta credinta

in alai efemer?

as plange pentru un copac,

pentru copacul amintirilor mele

sigilate in arsita

obscura

de ceata si dureri.

No light.

" M-a cuprins o stare extraordinar de ciudata...De...De descompunere imbibata in extaz!Asta e!Descompunere si extaz...Imi vine sa scriu pasaje lacuite despre femei cu chip de vulpe si portocale,insa pot doar sa scriu despre ce-as scrie daca as avea inspiratie.Idei mofturoase,cat de usor va pierdeti pe autostrada Minte-Falange!Afara domina ceata,la mijloc se taseaza peretii,iar inauntru caldura se infiltreaza-n valuri in fiecare dintre noi.Aud  fosnete de pungi si usi inchise/usi deschise.Oh,nu!Deja-mi lesina doamnele rosiatice!Portocalele incep sa prinda conturul mucegaiului pe Soare...Naiba sa le ia pe toate!Cu cat traiesc mai mult,cu atat ma simt mai moarta.Ghilimelele ma salveaza...Oamenii au impresia ca vorbele arata mai intelepte daca sunt domesticite prin puncte si linii-chiar au dreptate! Pana si cea mai abominabila injuratura isi pierde din elan daca imbraca alura unui citat.(Din respect pentru doamnele viclene de pe podea,nu voi da exemple elocvente).Totusi...Unde mi s-au rostogolit afurisitele de portocale?!Nu mai conteaza...Intre a-mi scrie epitaful si a gati simturilor,pur si simplu nu mai e loc pentru griji.Mi se pare ca se specifica clar:'Interzis grijilor!'.Bizar...Cine a pus semnul ala cred ca avea aceeasi stare extraordinara ca si mine.De foame.De foame de tampenie si revelatie!Metamorfoze,metamorfoze...Le aud cum sfaraie in nervi!Va jur!Dar nu-i voie,postul!Si-n post sfaraie doar carnea moarta.Daca tot suntem la confesiuni,eu apreciez ca scriitorul imparte titulatura de 'tarfa' si 'preot' in mod egal:daca tot te dezbraci in fata pacatului,trebuie sa ai si evlavia de a ti-l recunoaste propriului zeu,nu-i asa?Gata,suficienta blasfemie!Ma si vad citind in ziarul de maine dimineata:'Duduie sarcastica arestata.O duzina de femei-vulpe gasite ingropate sub portocalul vestejit al inculpatei.Investigatie in progres.'.In orice caz,starea s-a concretizat in apatie si lipsa oricarei porniri sinucigase.Duminica-i prea indiferenta pentru tragedii."

Spleen

 

candva complice,fantasticul vant de toamna

diseca-n dinti de soare intreaga gradina-

pete organice manjesc cumplitul ger,

deasupra trec cicatrici in simetrice stoluri,

iar santul dintre emisfere se largeste

in surdina.

ba extaz,ba sonora decadere,

asa mi se contureaza fiecare zi de repaus

spiritual-

cat tanjesc dupa haos,dupa intunericul desfatator!

sunt ore scrijelite-n chipul ceasului ce-mi par

ca stau sub semnul unui malefic

cerc-

sa se-nchida,sa arda,sa aduca un reconfortant

sfarsit!

ma dor mortii neingropati si dintii...

candva inamic,fantasticul intuneric de noiembrie

promite vise efervescente ale unei sperante

rodite din nisip...

sambata-i inconfundabila tocmai prin lipsa ei de sens.

The picture of Life's decay

"Nu se mai termina!Atata efort-pentru ce?Sa-mi demonstrez la infinit ca n-are rost?!Zambim sa mascam angoasa si radem isteric in speranta ca va fi innabusita disperarea.Fals,fals,fals...Cand efortul se disipeaza,realitatea gliseaza in peisaj:ai adunat in oase toata oboseala ancestrala,iar prezentul te trage inapoi spre trecut.Ma termina."

"Gresesc,dar nu ma pot abtine.Imi cunosc situatia si o accept cu fruntea plecata,insa ceva din mine tipa in rastimpuri:'Fa-o!Fa-o pentru tine!Fa-o fara regrete!'.Cat de mult platim pentru o clipa de fericire efemera!Totusi,mai bine un dram de iluzie decat mahnire perpetua...Imi astept pedeapsa si ca bucatica de Rai sa se scufunde in Iad."

"Eu sunt o greseala.Am alterat destinul a doi necunoscuti si l-am planificat involuntar pe al celui de-al treilea.Ocup locul altei fiinte si asta reverbereaza in fiecare aspect al vietii mele.Din dorinta si circumstante nu poate rodi decat dezamagirea...Iata-ma aici,murind cate putin,platind pentru incapatanarea de a ma agata de uter.Eu nu trebuia sa ma nasc."

Boom!

daca as avea un banut pentru fiecare ciocanitoare
ce-mi salasluieste-n cutia craniana,
atunci as avea o mica avere sa finantez
studii asupra "oamenilor-ticaitori".
'ceste creaturi cu circumvolutiuni si pene
se disting prin tamplele
umflate pana la refuz cu zgomot-
in plus,au ciocuri drept podoabe si otel
raspandit in umbra fruntilor albastre.
ce deranj fac!mare deranj!mare!
n-au cusca,nici religie cand furtuna se dezlantuie
sub cupola lobilor din cheratina!
ce este mai rau?se mint cu ochi deschisi
ca-ntunericul va purta linistea in cuib...
insa consolarea prinde zbor odata cu lumina
purtatoare de rasunatoare tobe-
cate ironie,neobosita ciocanitoare,
cata ironie!
am ramas saraca si-mi rasuna-n cap aceeasi
dramatica simfonie.


de-ar fi Pamantul mai mic!

Revolution in reverse

as vrea sa-nvie mortii!

sa faca ei lumina...

sa spuna clar,cu guri uscate,

ce ieri voiau sa spuna!

s-ar face in Univers adevarul

un astru cu chip si credinta;

am arunca in foc si carti,si buze,

minciuni in haine grele de polei;

ar fi istoria un cub Rubik rezolvat-

ne-ar durea mai tare ecoul de pacat...

as vrea sa-nvie mortii!

sa strige ei pedeapsa

celor care au cosmetizat viata

si-au scris ca ludic basm necrologurile.

mai tristi,mai lucizi,mai proaspeti,

noi,brute,am invata sa ne recladim ochii-

desi intunericul ne fura cu brate de uitare,

panza coltului pastreaza amprenta propriului nume...

as vrea sa-nvie mortii!

sa scrie ei verdictul

unui proces intentat de criminali

victimelor.

Raise your voice!

 

sa tip!

sa tipi!

sa tipam!

mi-au inghetat unghiile pe foaie si inteapa

sacadat fiecare cuvant coborat din uterul

intimitatii.

sa ma lepad,deci,de cadavre gravate,

vii neosteniti cu biciuri,pedepse binefacatoare?

ah,nu pot,nu pot...

nenorocitul rau ce-ascunde mierea se dovedeste

prea tare in sarut!

sunt viciile cate picaturi in mare,insa virtuti?

fecioare uitate pe muntele Sacrificiului-

patetic spectacol stacojiu...

iti vine sa musti din aer,sa curga sange nevazut,

macar atunci sa-ti auzi propriul zbucium!

dar ti-s dintii din gheata,limba-i abur vanat,

lumea-i prea vasta pentru un suflet atat de batatorit...

sa tipam!

sa tipi!

sa tip!

Bags of black

Ma urmaresc.Ma bantuie.Ma schimba.

Ai simtit vreodata ca ti-a fost pangarit pana si ultimul colt sacru al fiintei?Ca unica biserica ridicata in tine a fost invadata de huni si atei?Ai stat vreodata sa prinzi ecoul sfasietor al propriei neputinte?Daca da,suntem frati de cruci insangerate pe omoplati.Daca nu,fie ca aceste blesteme sa te ocoleasca!

Este dureros de ironic cum noaptea poate sa fie in acelasi timp sfetnic si calau:cu o mana iti alina tampla,pe cand cu cealalta cauta sa-si inece ghearele in cea mai dulce vena.Ceea ce candva ma invesmanta in satin si lumi atent tesute,acum ma scuipa-n spatele ochilor cusuti cu venin.Ma macina cu gheturi,ma cutremur si ma sting.

Singurul lucru bun desprins din tot dezastrul silentios capata chipul unei perfectionari.Exact!Buzele stiu automat cand sa inchida fluxul cuvintelor,ochii nu mai cauta decat cele de trebuinta,iar gesturile s-au calmat ca sub o foita delicata de polei.Interiorizarea are avantajele ei-intrebi,dar nu esti intrebat,nu cauti,insa constant gasesti...In mod hotarat,intelepciunea timpurie a inceput sa-si cearna izolarea!

Revin si-mi privesc mainile albastrii- cand m-am transformat?In ce ceas dintre "ieri" si "azi" a soptit Universul:"Arunca-ti pielea veche si imbraca ganduri noi!"?As vrea sa-mi pun degetul pe punctul rosu care marcheaza in cartea istoriei personale "saltul evolutiv",exclamand luminata:"Aici!Aici a crescut peste prag copilul firav si naiv din mine!".

Degeaba!Ce-aveam superficial,ce indrageam ca duioasa povara,dorinta efemera a varstei,toate zac in sacii negri ai trecutului.Refularile violente nu fac decat sa-mi aminteasca de golul sterp ce-a napadit sufletul si a paralizat trupul.

Sa spun ce ma apasa?In van.Sentimentele difuze au darul de a-si masca adevarata fata in eter-acolo,spinii se prefac in mofturi,bocetele devin expresii afone,framantarile-banalitati.De ce sa ma dezbrac in fata unei lumi care s-a decis in prealabil ce judecata mi se cuvine?Oricum,cuvintele mai au de parcurs niste drumuri pana sa poata transpune ce sufletul s-a tot straduit sa desluseasca...

S-a facut tarziu,dar mie tot frica mi-e sa dorm...Da,mi-e frica sa dorm.Mi-e frica de cosmarurile recurente.Mi-e frica sa raman singura cu mine.Abia mai vad printre pleoapele rosii,muzica imi ciocane oasele craniului intre ele,intunericul pisca,n-am Creator,nici sperante.

Ma fugaresc.Ma persecuta.Ma descompun.

Pull the plug!

se spune ca-n uterul primordial impartim

Raiul

c-un geaman rupt din noi;

la randu-i,oglinda de carne si fluid

reflecta bucurii,necazuri,pacate ce au sa ramana

vesnic

la capatul parasit al cordonului ombilical;

dintr-un egoism pur evolutionist,absorbim

fiinta ce-ar trebui sa ne ghideze-n

intunericul

vietii de dinainte-

de-am sti....

orbiti de domnia sub o pecete a irepetabilului,savarsim

o crima inconstienta cu ascutite reverberari:

victima nu moare,devine prizonier,

se zbate de coaste si cere macel!

impinge-n organe,innoada artere,

cu fruntea-i de ivor se izbeste de stern,

in baltoaca de haos preface salasul efemer!

sa iasa incearca,sa stea ar mai vrea,

spoit in inger,

demonul

ciopleste ranjind in fiinta ta...

neincetat.