All the lost treasures

imi pare rau pentru plumbul sterp,
pentru floarea strivita-n mucegai,
imi pare rau pentru lumina fara cer
si pentru luceafarul parasit in putregai.

regret cuvintele de tinichea arucate-n
cupa cuvintelor din aur,
regret blestemele inocente proiectate-n
foaia cu rama de laur.

sa scot cristalul din ciuperci
si patima din tarana!
sa culeg arme din stanci
si pe femeie s-o fac sfanta!

urasc pogorarea in teluric
a buzelor din cerneala cosmica!
urasc prefacerea-n rit ludic
a paginilor de vita nobila!

orbiti de dogme si de timp,
asa ne tesem soarta!
manati de patrie si instinct,
asa descoasem cartea!

imi pare rau de acest viciu plastic
ce-a ucis in fasa un minunat catharsis.

Sidewalk sorrow

I am so tired...Tired to the point of lying on the ground and never getting up again.Tired to the point of temporary insanity,tired to the point of tears.My back is killing me,my eyes don't want to read another word,my body can't seem to keep up with my desires.And yet I fail to be noticed by a friendly voice.Not a particular one,just a glimpse of support to get me through the day.If my own flesh and blood won't acknowledge my efforts,then who should I turn to?

I'm trying my best here...I study from the moment I get up (which is pretty early in the morning for this time of the year) to when my head starts pounding like a million drums (let's say,late evening).I take care of my devilish cats and do what is to be done around the house.I help my brother and his (still) broken arm cope with the demands of everyday life.I do whatever it is asked of me,whether I like it or not,and never complain.I rarely talk back because I've learned (the hard way) that some words can't be redeemed.I keep my pains to myself,as I do with my joys.I now live by the imperatives of an inertial existence that allows me and the ones around me to make order out of chaos.But when is that ever enough?

Do I know that these things have to be done no matter what?Yes.Do I always feel comfortable with this mundane martyrdom?Probably.Am I now at peace with the fact that my efforts are being taken for granted?No.

I don't want a freakin' statue in the middle of the town square or a ceremony of gargantuan proportions to mark my pathetic struggles of household nuances.A simple "Thank you!" and an occasional hug would more than suffice.I also don't want hypocrisy and self-adoration and my actions being "graced" with curses brought back straight from the heart of Medieval loathing.World,world,world,why do you have to be such a child sometimes?

Everybody wants to first be noticed,then loved.And,though we are the center of our own unique Universe,we still want to claim the nucleus of at least another soul's perception.Here's where our intoxicated hopes fail to use reason:how do you make a person notice you when they also want to be noticed?Maybe I don't know how to choose the right words to express my idea and maybe my fingers are growing numb,but,my God,aren't we little egotistical brats!I personally blame it all on the movies which foreshadow a happy ending withing the first 10 minutes.I mean,who still believes in Prince Charming and a true reward,be it material or spiritual,for all the crap they go through in life?

"Lead by example"-that's one Hell of a good motto right here!So I'm going to let my tears wash away all this sorrow and start again.The Cosmos isn't going to stop and pity me,so I shouldn't either.Everything could be worse and love should be a medicine,not a weapon.That being said,I return to my shell,my stubborn silence and puffy cheeks.

In the end,I remain my true and sole best friend.

She dances

she dances like a careless feather
in the midst of a hurricane,
covered in glitter
and bursting with rage;
her teal nails scratch the sun
and leave it bleeding
with light
above the desert's lungs;
this little black dove
thrives on the freedom
of a valley with no gods;
my damaged queen,
come back to sanity!
why lose your mind in the sunset
and your body to to a ghost
of sapphirine mist?
oh,but the night is stark,
while her dress can't hide
the amethyst growing on the flesh
of her thighs...
she dances like no one is there,
not even the rain,
not even herself.
she dances.

Dissolution

the bones in my feet have been
sucked dry of marrow-
I can't march on one inch!
so tender is this naked flesh,
so crimson in the summer
heat!
the tight iron anchors of the spine
have started to patiently sink
into an abyss
of crushed ivory and shattered silk-
pain is here,
exhaustion has reached its limit...
what fine vines of thoughtful flesh
are fingers!
the way in which they linger
upon violet lips and sore eyes...
though I'll never understand why
their blood has such a rusty
perfume,
the time has come to let
my nails fall to the ground and bloom.
so,atom by precious atom,
I am finding my way to the primordial womb.
anew.

Crazy cat lady-the early years

Avand in vedere faptul ca fie sunt in negare absoluta,fie panica mea a atins pragul maxim al suportabilitatii si a trecut in amortire totala,astazi va voi prezenta creaturile minunate ce-mi prefigureaza viitorul solitar.Exactamundo!Este vorba despre cei patru demoni care mi-au facut inceputul verii mai frumos si chinul academic mai suportabil...

Adele este o vulpe in miniatura,mai galagioasa decat un bebelus si lunga cat o zi de post!Dintre toti,ea ar fi cea mai potrivita sa alerge un maraton si sa aiba zambetul pe...bot!Te priveste cu luciditate si un strop de nebunie,mereu gata sa-ti reproseze ca ai intarziat cu mancarea.S-ar juca de dimineata pana seara cu degetele tale,asta dupa ce se asigura ca ti-a smotocit bine sufletul.Renumita pentru baladele jelite la 3 dimineata.

Alice reprezinta dragalasenia intruchipata,un bulgare de blana viu!Desi prima impresie este de ingeras printre feline,modul in care te musca de papuci in timp ce trebaluiesti prin bucatarie o coboara in mod clar in teluric!In afara de asta (si de faptul ca se duce numai pe unde nu trebuie prin curte),mititica este adorabila!Cea mai cuminte,prima la somn dupa joaca si un ajutor de nadejde cand vine vorba de procrastinare.

d'Artagnan ,"barbatul familiei",curajosul curajosilor in lupta pentru cea mai buna bucatica din castronel.Mic si indesat,aproape roscovan,cea mai calduta burtica de pisoi,el imi tine predici extensive pe care,din pacate,nu le prea inteleg.Tot ce am putut deduce pana acum este ca-i place sa doarma in poala mea si ca este foarte posesiv cu fulgii gasiti cine stie pe unde.Adora sunetul propriilor pasi grabiti pe parchet si sa-mi lase "cadouri organice" sub pat.

Amelie este,ca sa imprumut din "intelepciunea" lui Costache Giurgiuveanu,"fe-fetita" mea.Cu un colorit vrednic de arta camuflajului si o privire etern nemultumita,m-a cucerit din clipa in care a inceput sa doarma sugandu-si labuta.Ca sa fie sigura ca m-am trezit bine de tot dimineata,se asaza in fundulet si miorlaie pana considera ca si-a indeplinit misiunea.Cunoscuta si ca "pisica-papagal",dat fiind ca-i place enorm sa doarma pe umarul oricarui voluntar.

In concluzie,daca nu iau BAC-ul,imi deschid crescatorie de pisici.

Orchid buds

I grow as does the orchid bud,
my shell a green too raw
and my soul glistening
with pieces of the broken
past.
A light beyond my skin's desire
would crush all hope of blooming
in the summer;
the darkness of an empty room
could send my roots into a withering
oblivion.
A shield of glass and tender eyes
is all I need to fight
a world of extreme contradictions-
but where do I begin?
There never seems to be enough affection
in this world,
let alone sapphires of protection!
So I let my leaves fall heavy,
burdened with a yellowish fever
of rejection,
and my stem to slowly descend
into a fate of perpetual
recollection.
I die as does the orchid bud,
too little in the hands
of this gargantuan jungle...

Purification through damnation

Sunt la cheremul propriei vieti-
joc precum imi dicteaza astrii
calea
si iubesc dupa framantarile pantecului.
Nu racnesc la cer decat in virtutea
sangelui clocotind,
iar peretii ma strang chiar si in mijlocul
infinitului.
Ia-ma de mana,te voi lasa sa ma conduci
pana la marginea Pamantului.
Saruta-mi sufletul,el va ingenunchea,
cerand indurare.
Ma doare orizontul rasturnat in mare,
ma striga corbii in nucleul imparatiei lor
din zgomot si taciuni.
O sa mor candva,o sa ma descompun,
tot ce sunt se va sfarama intre dintii
unor viermi avizi de viata.
Mi-e teama de maine,de acum,
simt in locul inimii o moara de vant
supusa unui uragan
ba divin,ba pagan.
Sunt la cheremul Universului infatuat-
vrea sa fie remarcat
si-si fabrica un public suficient de dezolat
cat sa-l urmeze
intru absurd.

Savage sentiment

Pleoapele devin din ce in ce mai grele,alarma suna din ce in ce mai demonic.Refugiul imi ramane in cafea si poezie.Cuvantul zilei (de cateva saptamani) =multitasking.Nimic nu striga "maturitate" ca o dimineata petrecuta cu fratele mai mic in fata televizorului si descoperirea unei iubiri imposibile pentru Tarzan.Oare cat mai am de subliniat,rememorat si...panicat?Sunt "fata lu' tata",asta este clar!Astept ziua cand voi gasi o motivatie sincera si solida pentru tot.As purta un singur set de haine toata viata daca asta m-ar scapa de corvoada spalarii si "prelucrarii" atator metri de material.Mi-e greu sa citesc despre oameni care au vazut lumea,si-au tocit inima si au lasat in urma lor o viata eterna pe hartie.Norii adunati intr-un manunchi de furie ma fac sa ma simt ca la inceputul lumii.Ce bine ca plamanii se umplu si coboara din instinct!Noaptea s-a salbaticit,iar deznodamantul este tot ce mi-a mai ramas de descoperit din povestea aceasta...

Badass nerd

"Change will come."

Deci si prin urmare,aveti in fata dumneavoastra (virtuala) un sef de promotie.Bine,sefa mi se pare mai relevant,insa detaliile le lasam in seama artistilor etern nemultumiti si bunicutelor din fata portii.Dupa cum spuneam,astazi chiar am terminat liceul.Era si cazul,nu-i asa?

In stilul decernarilor glamour de peste ocean,am sa-mi prezint propria versiune a discursului de multumire.Ready or not,here we proceed to dramatic remembrances and a lot of self-centered appreciations!

In primul rand,vreau sa-mi exprim intreaga gratitudine fata de profesori si colegi.Mediul in care evoluezi iti marcheaza incontestabil pregatirea intelectuala,iar eu nu am avut de ce sa ma plang!Cu astfel de mentori si oameni determinati,spirituali,degajati in jur,era imposibil sa nu ma simt motivata,chiar inspirata!Teste,teme,ascultari,toate par acum invaluite intr-o ceata usor romantica,desi prezentul lor nu parea deloc asa!Dar nu se cadea fara ele-fiecare experienta ne invata cate ceva,fie ca vrem,fie ca nu.Si cum as fi putut eu sa-mi las "compatriotii" la ananghie cand era vorba de explicarea unui citat sau recuperarea unei lectii?Ca sefa de trib,dupa cum m-a caracterizat succint o draga prietena,n-as fi conceput o astfel de...grozavie!

In al doilea rand,trebuie apreciata la justa ei valoare contributia parintilor.Aceste suflete minunate,care muncesc necontenit si isi sacrifica propriile dorinte pentru a face dintr-o casa un camin adevarat.Daca in "tineretea mea zbuciumata" ii condamnam pentru "viziunea ingusta" si restrictiile de tot felul,acum realizez,nu fara o durere launtrica persistenta,curajul,perseverenta,nebunia sublima necesare cresterii unui copil.Apoi o inmultesc cu doi si multumesc providentei ca am avut,si nu doar in timpul liceului,ci de-a lungul intregii vieti,un acoperis deasupra capului,o masa calda zilnic si mereu o vorba buna in persoana celor care mi-au dat viata,mi-au asigurat accesul la o educatie solida si ma iubesc pentru simplul fapt ca exist (cel putin).

In al treilea rand,vreau sa-mi multumesc mie.V-am spus ca o sa devin egocentrica,acum stati si rabdati!Multitudinea proiectelor materializate in inima noptii,weekend-urile petrecute in fata nesfarsitelor eseuri,teama de a nu fi suficient de buna,grija pentru cele mai neinsemnate lucruri,toate au izvorat dintr-un impuls pana acum anonim.Cred ca i-am descoperit identitatea sub forma unui imperativ:eu vreau sa cunosc,eu vreau sa-mi demonstrez mie insami ca pot,eu vreau sa am un rost pe lumea asta!Si poate oricine va vrea sa ma strige "Tocilara!" pana i se usuca gura!Imi cunosc scopul si,spre deosebire el/ei,detin un dictionar.In plus,de cand au devenit istetimea si dezvoltarea personala ceva rau?

In concluzie,I'm a badass nerd.Si,pentru prima oara in foarte mult timp,sunt mandra de mine.

Aquatic reverie

te-am visat in noaptea ce tocmai
a trecut!
erai toata o aura topaz
si-un vis lucid in rama
acestei reverii toride...
ploua pe rochia ta cu flori ca petele
de pe panza artistului frenetic
in rafale
de picuri grasuni si flori de tei
curate!
ne-aruncam impreuna in tumultul
strazilor cu asfalt ud,
cautand o dezlegare-n numere
pentru apasarea zilelor abia scrijelite
in calendar...
panouri maculate de lacrimile
cerului nelinistit
ne indicau locurile unde
nu trebuia sa pasim,
insa cum sa le poruncesti talpilor
sa renege pavajul sublim?
te-adoram si imi zambeai,
cerul era imbibat in lumina crepusculului,
iar dimineata m-a trezit fara mila
din aceasta minciuna perfect
construita...

Pentru T.

Hell on Earth

Iadul s-a instalat pe Pamant si si-a pus in minte sa ne reduca pe toti la stadiul de cenusa dementa.Asfaltul isi agata magma neagra de talpile goale,aerul se prabuseste sub greutatea propriei uscaciuni,iar cerul s-a metamorfozat intr-o oglinda cu reflexii de foc portocaliu efervescent.Suvoiul apei nu poate sa mai atenueze desertul din trup,speranta noptii blande vine prea tarziu si prea diluata de valurile toride.Ce-am facut sa primim o soarta atat de ametitoare?Ne-am dorit prea tare mangaierea verii si am primit-o inmiit?M-au nenorocit ingerii incandescenti si ma arde sufletul...

Mi-e lene!Mi-e extraordinar de lene si asta o sa fie cat de curand in detrimentul meu!Prefer sa dau vina pe caldura cand imi scapa caietul din mana si motivatia de a reciti un comentariu se topeste in rana deschisa a soarelui.Stiu ca momentul adevarului se apropie cu pasi repezi,insa nu ma pot abtine si pace!Imi doresc o carte,o inghetata si-un colt de umbra!In schimb,trebuie sa caut o gura de aer proaspat si puterea de a-mi face datoria...Nici vorba sa ma plang,am tot ce-mi trebuie pe lume chiar aici si chiar acum!Doar ca rutina isi spune cuvantul,iar emotiile refuleaza deloc subtil...

De astazi inainte,eu imi tin gura!Se pare ca e singura solutie pentru o existenta cat de cat senina.Orice as face,nu-i suficient.Orice as gandi,copilarescul domina.Orice as spune,vocea mea nu conteaza.Asa ca ma resemnez intr-o abordare silentioasa.Nu din ranchiuna,nici din razbunare-cum ar putea afecta pe cineva lipsa mea de comunicare extinsa?Doar ca nu mai pot sa-mi rup bucati din suflet,fie ele cat de mici,si sa le impart celor carora le pasa mult prea putin...Asa ca sigilam buzele si lasam totul sa se adune in interiorul zidurilor cetatii.Fie ce-o fi,pecetea ramane!

Emotionally draining skills

nerves pierce my skin
with their electrical branches
as my mind goes through a loop
of infinite circumstances;
everything is laced with overpowering
adrenaline and fright,
the senses become ecstatic!
the day is bright,voices are overlapping,
I'm in a corner with my sweaty palms
and a dramatic
guilt;
to feel such a rush over nothing
is both overwhelming and bizarre-
the tentacles which dwell
in my body's shell
are tingling with a newly found
intensity;
when the ride is over
and all has been said and done,
reality interferes-
led sinks through my thighs
and into my feet
like a ship falling into the abyss;
I am hollowed and numb,
but I have momentarily conquered
life's throne...