Nostalgia imbraca pana si clipele abia conturate,
abia scoase de sub mantia frigului matinal,
abia descatusate din cusaturile unei haine rosii.
Pasii se strang in manunchiuri cu aspect de cursa,
anticipand zile fara serenitate si fara capatai-
daca acum tresar la intalnirea pecetii lor,
cine va castiga lupta in ceasul adevarului?
Peisajul este intinat si parfumul sau emana calcar,
teama si sentimente imbacsite;nici uitarea,
nici micile doze de placere nu pot salva
un suflet lasat prada urmarilor incerte.
Universul isi leapada acoperamantul constant
si asta ma bucura: straturile sale interminabile
imi justifica prezenta unor dimensiuni
spatiale si emotionale pana de curand ignorate.
Totul se misca intr-un ritm naucitor,
iar eu nu sunt inca pregatita pentru furtuna:
orice ar fi,pamantul imi va ramane sprijin
cert,nu un subred leagan.
Fie rasarit,fie asfintit,
inima mea va ramane intr-un binecuvantat
crepuscul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu