nu mi-am inteles niciodata pornirile nihiliste,
nici setea de venin nefiltrat.
ma refugiez in natura dupa fiecare batalie,
insa nu incetez s-o patez
cu infinite temeri criptice.
lumea redusa la o harta fada
ma inghite cu pofta monstrului reinviat,
impletindu-si violent muntii cu apele
ce-mi inunda ochii din inima si cap.
caut cu indarjire oamenii de care fug,
ma plec in vesmant mandru ghilotinei,
sap dupa afectiune intr-un teren minat-
de cate ori trebuie sa strig cuvantul "paradox"
pana ce va fi ascultat?
relicvele trecutului prind luciul unui dezastru,
iar pasii umbrei devin din marunti
giganti;unde sa ma retrag?
nu stie pamantul ca i-a secat fantana,
nici pomul ca l-au taiat demult!
am cenusa pe buze si aschii in gat,
nu vreau sa ma retrag,
dar nu vreau nici sa plang!
ajung sa ma predau unei afrodite aurii,
in bratele careia magia frumusetii triumfa
asupra mortii celei line...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu