M-a terminat saptamana asta pe mine.Nu atat de mult fizic-nu,nu,am dormit,am mancat,m-am ocupat sistematic de inlocuirea sangelui din organism cu suficienta cafea si pot sa spun cu mandrie ca sunt cu serialele "la zi".Bine,ultima parte nu prea are legatura cu "fizicul" propriu-zis,dar sa zicem ca merge.Cu "pisicul" (aka "psihicul) mi-a fost mie mai greu.
Vedeti voi,e cam nasol sa sari dintr-un pat de vacanta plin de pisici,lene si casa intr-unul cu alarme,cursuri si responsabilitati.Asa ca ziua de vineri nici ca putea sa soseasca mai devreme!Iar o sa devina singurul meu scop al saptamanii,dar nici ca-mi pasa!
Sa ma stiu in drum spre locul unde mi-e cu adevarat bine.Sa-l vad pe tati in gara,zambitor si "pufos" ( familia Petrescu e solida si mandra,OK?OK.).Sa stau la locul meu la masa.Sa ma plang de viata in camera mea.Sa ma ghemuiesc in patul alor mei,cu patura cea albastra si cu model de trei husky pe ea "aruncata" peste mine,sa radem pana la lacrimi uitandu-ne la "Romanii au talent".
Par lucruri triviale,nu-i asa?Poate ca sunt.Poate ca am ramas un copil mare si dependent,sensibil la toate schimbarile ce m-au intampinat pana acum.La naiba,poate sunt eu prea simpla si sentimentala!Sunt toate scenarii la fel de plauzibile.Dar asta nu inseamna ca ce simt eu nu este adevarat si pur si frumos.
Setea de a te intoarce la radacini.Fervoarea din sange.Calmul unui peisaj familiar.
Eu nu pot sa ma scindez si sa las o bucata "aici" si alta "acolo"-stiu unde apartin,stiu unde mi-e casa.Este viata mult prea scurta si de rahat ca sa-mi fie rusine sa-mi pretuiesc valorile.
Macar de-as avea cuvinte sa explic legatura dintre cap,inima si coltul meu de Paradis disfunctional.
Poate maine.
P.S. Am vazut un baiat ataaat de frumos astazi in metrou-inca nu mi-am revenit.Nici nu cred ca o sa-mi revin vreodata.Clar-exista Dumnezeu si creatia Lui e MI-NU-NA-TA!
Vedeti voi,e cam nasol sa sari dintr-un pat de vacanta plin de pisici,lene si casa intr-unul cu alarme,cursuri si responsabilitati.Asa ca ziua de vineri nici ca putea sa soseasca mai devreme!Iar o sa devina singurul meu scop al saptamanii,dar nici ca-mi pasa!
Sa ma stiu in drum spre locul unde mi-e cu adevarat bine.Sa-l vad pe tati in gara,zambitor si "pufos" ( familia Petrescu e solida si mandra,OK?OK.).Sa stau la locul meu la masa.Sa ma plang de viata in camera mea.Sa ma ghemuiesc in patul alor mei,cu patura cea albastra si cu model de trei husky pe ea "aruncata" peste mine,sa radem pana la lacrimi uitandu-ne la "Romanii au talent".
Par lucruri triviale,nu-i asa?Poate ca sunt.Poate ca am ramas un copil mare si dependent,sensibil la toate schimbarile ce m-au intampinat pana acum.La naiba,poate sunt eu prea simpla si sentimentala!Sunt toate scenarii la fel de plauzibile.Dar asta nu inseamna ca ce simt eu nu este adevarat si pur si frumos.
Setea de a te intoarce la radacini.Fervoarea din sange.Calmul unui peisaj familiar.
Eu nu pot sa ma scindez si sa las o bucata "aici" si alta "acolo"-stiu unde apartin,stiu unde mi-e casa.Este viata mult prea scurta si de rahat ca sa-mi fie rusine sa-mi pretuiesc valorile.
Macar de-as avea cuvinte sa explic legatura dintre cap,inima si coltul meu de Paradis disfunctional.
Poate maine.
P.S. Am vazut un baiat ataaat de frumos astazi in metrou-inca nu mi-am revenit.Nici nu cred ca o sa-mi revin vreodata.Clar-exista Dumnezeu si creatia Lui e MI-NU-NA-TA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu