Am adormit plangand pentru ca mi-am amintit prea viu toate nenorocirile personale si ale lumii.
Am mancat bucatica de ciocolata in speranta ca asa voi putea face rost de putina fericire artificiala.
Am vorbit cu ai mei sa ma linisteasca.
Am ascultat melodia ce inca imi aminteste de un "la revedere" dureros si ireal.
Am recitit toate cuvintele acelea cu iz de mort si glorie intarziata.
Am imbracat si dezbracat hainele de prea multe ori.
Am considerat clipele din metrou amintiri in devenire.
Am facut gauri in gresia de pe holul facultatii cu balerinii murdari.
Am ajuns la concluzia ca norocul ne ocoleste azi.
Am incercat sa impart si sa-mi fac parte,insa gustul amar de dupa mi-a aratat ca n-am procedat bine.
Am trecut prin toate emotiile posibile,de la furie la extaz mascat.
Am rasuflat usurata,desi oasele mi se prabuseau sub mine.
Am trait bucuria ce depaseste granitele unui numar si le cuprinde pe cele ale unei aprecieri neasteptate.
Am evadat in muzica,somn,odihna.
Am regretat si n-am regretat.
Am scapat...aproape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu