Am momente cand totul se desfasoara din inertie si nici macar nu mai stiu cine sunt.
Ma simt epuizata,depasita de situatie,insuficienta.
Nu mai detin capacitatea de a distinge ce este important si ce este derizoriu,asa ca bag intregul apanaj de oglinzi ale vietii in acelasi sac si le las sa ma chinuie infinit.
Caldura infernala nu ma ajuta deloc,iar stresul aferent acestei perioade ma macina sistematic.
Mi-e rusine cu mine fata de mine.Mi-e rusine de capul imbuibat cu litere fosforescente,de tricoul asta alb care mi s-a lipit umed de spate,de gandul ca ma inspaimanta in mod real o coala neinceputa.
Inteleg,dar nu inteleg-asa ca ajung sa-mi pun pentru a suta mia oara intrebarea "pentru ce?".
Nu vreau sa raspund,nu stiu,nu pot.
Ma simt goala.Golita.Neinteresanta si neputincioasa.Si cat mai am de tras...
As vrea sa existe o reteta pentru fericire deplina,sa o pot fura.Si una pentru falci desclestate cand dormi.Poate chiar pentru pofta de viata...
Ultima saptamana imi pare cea mai lunga si cea mai grea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu