O sa vina o zi cand o sa simt si o sa gust pe deplin libertatea sufletului-o sa vina.
Am dormit fara monstri sub pat,iar asta imi mai indulceste putin cafeaua.
Mi-e drag de tricoul alb pentru ca imi aminteste de foile pe care imi astern codificat existenta.
Oare o sa fiu vreodata multumita de mine?
Ma indragostesc in fiecare zi de strainii speciali din metrou,insa niciodata nu aflu daca sentimentul este impartasit.
Bagajele imi fac bataturi la mana,caldura ma sufoca,coada de la ghiseu ma invita.
Trenul este vaporul meu etans,iar valurile incarcate de soare imi muta maruntaiele in mine si imi amesteca melodiile in craniu.
Am descoperit mai multe lucruri stand in pat decat am reusit calatorind-trist sau magic?
Cafeaua cu putin lapte este o placere vinovata divina de-a mea.
Pentru ochii lui albastri,m-as face si eu printesa...
Trebuie sa invat sa capitulez atunci cand trupul mi-o cere dureros.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu