Albul nu ma primeste,asa ca-mi iau cosmarurile de brat si le gem de pe o parte pe alta a cearceafului mototolit.
"Durere" e putin spus,dar "agonie" suna prea dramatic-sa zicem ca trupul mi-e astazi o rana in curs de vindecare.
Cutii in brate,cutii pe la picioare,cutii in sus,cutii in jos-imi mai lipseste o cutie pe cap si "mutatul" e complet!
E putin penibil cat timp petrec sa ma aranjez pentru un om caruia "nu-i pasa".
20 de ani sau nu,eu tot am o anumita "ora de desene" cu frate-miu si nu-mi pasa cine stie asta!
Cum ma astept eu sa fac ceva in viata cand mie mi-e frica pana sa si ies din casa?
Revederile,chiar daca au loc dupa ridicol de mult prea mult timp,arata ca prietenii adevarati nu se schimba deloc in aspectele esentiale.
Of,ploaie draga,chiar nu puteai sa ne lasi in pace in seara asta?
Nimic nu e mai amuzant decat o "miere" cu botic.
Mere si muzica si griji-nimic neobisnuit pentru mine.
Poate o sa dorm si eu noaptea asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu