Revederile nu-mi fac bine.
Adica da,mi-e drag sa-mi revad prietenele si sa le pupacesc si sa aflu ce-au mai facut in tot timpul asta cat n-am avut cum sa ne vedem.Dar,daca pun in balanta reusitele lor cu inertia mea,nu raman decat cu o amara durere de inima.
Din nou: le iubesc,le ador,le doresc tot binele din lume si inca pe atat!Nu sunt geloasa,ci suparata- suparata pe mine,pe lenea mea existentiala,pe mentalitatea mea de copil tembel de liceu.
As vrea sa pot spune "de maine,totul se va schimba",insa eu nu ma impac prea bine cu planurile.Este oribil sa te trezesti prins intre "dezinteres complet" si "hai sa cucerim din nou Vestul Salbatic"...
Dupa o cafea buna,o plimbare mai limpezeste gandurile si pune sangele in miscare.Totusi,povestile mele au fost cele mai seci,iar schimbarile cele mai insignifiante.Cum sa nu te simti prost fata de tine insuti?
Mi-a placut enorm sa-mi revad fetele,chiar daca durerea asta masiva de cap nu ma lasa s-o exprim cum trebuie.Am facut destul haz de necaz,m-a prins din urma...
Mai ramane si revederea de la anul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu