Nu vreau sa ma dau jos din pat,nu vreau sa infrunt realitatea,nu vreau deloc asta.Nu cred ca putea sa fie mai lung holul cel intunecat.O sa ajung sa innebunesc in camera-mi meschina,cu teancuri maculate in brate si ganduri care inoata in alte oceane.Pana astazi,nici nu stiam macar unde-mi sunt rinichii-un geam deschis si un tricou ca hartia de orez de gros mai tarziu,pot sa descriu 3279 de moduri in care se manifesta durerea corespunzatoare.Ori sunt deocheata de soarta,ori sufar de ceva dubios-am ajuns sa adorm instantaneu (super,nu?).Mi-e dor de televizorul suparat pe politica al mamaiei,de strigatele lu' frate-miu,de pisicile mele "miorlaicioase"-ma credeti sau nu,e prea liniste ca sa invat;cel putin,tipul gresit de liniste...Sigur o sa rezist eu sesiunii cu un regim bazat pe ciocolata,portocale si cafea-aham,indubitabil.Vestea buna?Imi bag proverbialele picioare in toate cele saptamana viitoare si ma duc la mine-acasa,unde ma asteapta un tort mare si niste chipuri de care am nevoie mai mult ca oricand.Vestea proasta?Ziua are (din pacate) numai 24h si doar Dumnezeu stie cand o sa le fac pe toate.Totusi,zambesc.De ce?Nu stiu nici eu.Dar ceva imi spune ca totul o sa fie bine.Cu liniste cu tot.
P.S. Sa dai perdeaua la o parte si sa vezi pescarusi.Multi,multi,multi pescarusi.Asta da viata! *ba dum tsss*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu