Aching all over

it's one of those days when
you feel like trading
your backbone for
crimson kisses
or your collarbone for
cotton clusters of
oblivion

your being is not a being anymore,
but the open abyss
of two fleshy rocks
that refuse to collide

the peaks of your fingertips
are charred with blue
and your knees
are seeping through
the bone-
what good does man-made reason do
when the wire running
from eye to eye
is damned by
raw blood?

I wish to halt,
to linger,
to cease

it's one of those days when
you feel like trading
your blooming skull
for bliss

Hurried clock

Nu se opreste deloc.Nu se opreste niciodata.Nu se opreste nici daca-i scoti bateriile si nu stiu daca asta e o binecuvantare sau o nenorocire.
M-am saturat de ei,de mine,de tot.Mi s-a acrit sufletul in mine si nu mai e bun nici de dat la caini.
Cum sa nu-ti pui probleme existentiale cand tot ce faci este obsedant de repetititv sau atat de strain de rutina incat iti vine sa te arunci de pe cea mai apropiata stanca fix in moalele capului?!Ce pot sa spun,pare-se ca nu sunt niciodata multumita...N-am cum.
Intotdeauna va exista o scama scarboasa pe o fusta perfect calcata.Intotdeauna mi se va intoarce stomacul pe dos la auzul unei anumite voci.Intotdeauna va atarna o sabie deasupra capului,indiferent cat de multa ceata beata o va ascunde.
Ca oameni,suntem proiectati sa avem in permanenta 99% dintr-un moment,de unde ni se trage mizeria eterna si,uneori,lamentabil de patetica.Desigur,totul pe fundalul unui ticait al dracului de infernal...
Dar ce sa-i faci?E tot ce avem.Si nimic.Nu stiu ce am azi,dar parca nu pot sa tin pasul cu viata...
Ba simt ca nu se intampla nicio schimbare,ba vin toate de-a valma.
Mi-am pierdut simtul timpului...

Sweetest nothing

Aproape ca uitasem cat de bine este sa pierzi sambata intr-o stare binecuvantata de lene.
Bine,planul era ca eu sa fac foarte multe astazi,dar adevarul este ca pana si eu stiam ca ma mint frumos.In plus,cand mai prind eu asa miracol sa vin de vineri acasa si nici sa nu chiulesc?
Pe scurt,am avut parte de ce e mai bun: mancare,familie,papoy neastamparati, vreme insorita si cafea la discretie.
Desigur,eu sunt o fiinta tembela si nu m-am lasat pana nu m-am chinuit cu ceva legat de facultate,dar nu-mi plangeti de mila,nu mi-am rupt nimic din cauza efortului.Am compensat cu recuperari-maraton de seriale,dulciuri si bere.
Adevarul adevarat este ca nu mi-e mie tocmai bine- iar ma inteapa pieptul rau,iar m-au napadit cosmarurile,iar ma macina ganduri meschine-dar trebuie sa invat sa-mi fie bine.Sa nu ma mai afund in trecut ori viitor,sa stau ochi in ochi cu prezentul,sa fiu aici si acum.
Aveam prea multa dreptate cand admiteam ca persoana care ma uraste cel mai mult pe lumea asta sunt chiar eu.
Dar sa ne intoarcem la o dulce seara de sambata,cand eu ma bucur in mod nerusinat ca n-am fost buna de nimic astazi...

What a miracle!

Cand termin anul asta de facultate,imi sacrific ritual alarma de la telefon,altfel nu se mai poate.
Cafea la fierbator,ce gust de...cafea la fierbator ai!
Nimic nu spune un mai mare "Fuck you oh so very much!" din partea Universului ca un profesor matinal care incearca sa fie amuzant facand misto de studenti- mai ales daca aceia iti sunt prieteni.
Ma jur- daca imi mai dau mult ochii peste cap la anumite cursuri/seminarii,s-ar putea sa ajung sa mi-i pescuiesc din cap...
Desigur,sunt cursuri/seminarii unde trebuie,literalmente si fara rusine,sa-mi dau palme peste fata pentru a sta treaza...
Bine ca activitatile studentesti la care nu particip imi usureaza calea spre casa.
E bine ca eu imi propun sa citesc in maxi-oricum ajung sa ma holbez pe geam la pomii infloriti,nici nu stiu de ce ma mai chinui...
Urasc sa ajung nervoasa din cauza foamei acasa.
Sa stau cu tati la o cafea vineri dupa-amiaza e un adevarat rasfat!
Ce faci atunci cand netul nu coopereaza cu tine?Te bagi la somn pana incepe "Romanii au talent".
Cafea,TV,papoy,un pat mare-imi place asa,imi place mult de tot!
Uneori ma mira de cata odihna are nevoie un amarat de corp...

Peculiar existence

De ce uneori simt ca pur si simplu nu mai pot sa functionez ca un om?
Uite,de exemplu,astazi m-am simtit oribil.Dar oribil cu fundite si parada,nu orice fel de oribil.
A fost ca si cum as fi avut un bat metaforic in fundul sufletului.Sa nu radeti,m-am gandit tot drumul parcurs de la Eroilor pana la Romana la faza asta ca sa tin de ea,cu un kilogram de xeroxuri intr-o mana si tarandu-mi picioarele singura dupa mine.
In fine,de ce am parte de momente de genul?Nu-mi ajung mie fantomele familiare,mai trebuie sa apara si altele fara eticheta sau instructiuni de utilizare?E prea mult,frate.In plus,urasc sa fiu asa "Gica-contra",impotriva lumii asa cum o stim.
De ce ma enervez degeaba pe oameni care n-au nicio vina?De ce las maini straine sa ma atinga?De ce tip cand ar trebui sa tac?
Din fericire,Universul se mai arata si impaciuitor si-mi scoate in cale prieteni cu zile de nastere oportune.Astfel,imbracata de parca as fi dat iama intr-o turma de brazi alpini,am petrecut o seara minunata in compania unor gagici "maCSime" si a muzicii grecesti de la ea de acasa.Ba chiar am baut si bere "de fete"!Iar drumul cu metroul nu poate fi descris,ci doar trait si ras cu pofta.
Pana la urma,am salvat si ziua asta cu miros de tigara...

Walk me home

take me by the hand.
give me a pocketful of sunshine.
whisper soothing words to my broken soles.
carry my books.
sing "Blue Jeans" with me.
smile.
tell me something I'll remember when I'm old.
promise to plant flowers for me.
make people stare in happiness.
talk about roses and chocolate.
laugh at a dumb joke.
point at the silly ducks.
lie about your past.
propose a preposterous adventure.
make a list of all the movies you've seen.
recite poetry about all the fallen stars of yesterday.
look at the river and say it reminds you of the sea.
promise me everything will be better.
agree that cats are the best.
never cross a red "stop" sign.
call me "dumb" for being wrong.
curse the grumpy wind.
list funny dog names.
try to make me not think anymore.
be real.
never let me go.

Unequal forces

I want to know.I want to believe.I want to feel that there is more to the world than death,lust and my fleeting existence.
The knowledge gained by the world so far is literally (if you will pardon the not so academic use) at my feet-all I need do is seize it.
For what other purpose could we come up for man if not the bright blossoming process of his mind and spirit?We may be dust,but,for an infinitely short period of time,we're smart,precious dust.
We are creators,we are artists,we are lovers that ignite the course of tomorrow.
I want to know...

I want to forget.I want to sleep.I want to sweep under the carpet all the glorious gore which surrounds me.
My eyes grow weary when faced with so much filth,unfiltered desire,animalistic drive.
We're not dust,we're mud-slippery,sly,choking blends of perdition.What good is knowing everything when you're less than nothing?Even the smallest cut could make us fall...
We have no purpose because there is no purpose to this charade.
We're puppets,we're drunkards,we're the barren wombs of today.
I want to forget...

Bacovia and other wonders

Faptul ca ma trezesc la 6:15 in fiecare zi de luni mi se pare un echivalent al Purgatoriului.

Am zile cand sunt foarte prezenta (din toate punctele de vedere) si zile cand sunt extrem de absenta (din toate punctele de vedere).

Sunt cursuri in facultatea asta care o salveaza in ochii mei-caci ce poate fi mai frumos ca un profesor carismatic sa petreaca o ora citind poezii de-ale lui Bacovia ?Magic,magic,magic...

Desigur,sunt si cursuri la care iti raman urme de palme pe barbie si de pleoape pe ochi,dar nimic nu e perfect pe lume...

Sunt un parazit perfect:mananc "pachetelul" altora,citesc cartile altora,respir aerul altora-ce sa mai!

Ziua de luni este cea mai naspa pentru ca imi scurge toate puterile din mine,desi nici n-am inceput bine saptamana.

Romane fara sfarsit,cat o sa ma mai chinuiti voi pe mine?!

Nici sa mananc nu-mi mai place.

As fi tentata sa spun ca a fost o dezinsectie impresionanta,dar mi-e frica sa nu mi se faca rau de la atata ironie.

E tare suparator sa ai atata treaba de facut si niciun chef la dispozitie.

Prietenii al caror corp pare special conceput pentru imbratisari sunt prieteni care trebuie neaparat pastrati.

Oare,daca ma chinui suficient de tare sa-mi enervez inconstientul,il voi visa pe Bacovia? 

Stupid bag

Do you ever feel like your brain thinks too much about too many things at the same time?And that this renders your body unable to breathe?
That's how this entire day was for me,even though it couldn't have been more plain and normal.It's the simple things that get to you,mark my words...
For example,I bought a bag today-my very first ladylike (very big and very black) bag.It wasn't a whim-my entire being dictated that I should own a "mature" accessory.I know it sounds at least insane,but I'm dead serious.
I'm expecting change-I'm even demanding it from myself.Am I finally growing up?This scares me and I cannot help but feel like a biological parasite.
Why?Because,while I keep getting older,yet still remaining young,it seems as if I'm drawing all my energy from those around me.
My father's hair glows white and his face looks awfully tired.My mother is as thin as a twig.My grandmother doesn't hear all that well anymore and complains about knee pain all the time.
I don't...I don't want to live in a world where I'm blooming and they're withering,I really don't.It's unfair and terrifying and I want to start all over again.
I feel like my chest is about to cave in on itself.Stupid,stupid,stupid bag.

Inner sting

Cum sa nu-ti fie drag de colegii din camin care se pun pe taclale la 4 dimineata pe hol,cum?!
Urasc din toata inima sa spun asta,dar parca incep sa ma obisnuiesc putin cu rutina asta academica de sambata dimineata (dar nu sunt suficient de masochista incat sa aberez ca-mi si place).
Cand n-ai chef sa citesti in maxi,te uiti pe geam si te minunezi de farmecul primaverii.
Oare exista placere mai mare decat sa dai banii pe cadouri pentru altii? (Nu cred,chiar nu cred).
Pot sa sterg de pe lista "de salutat o mascota amuzanta in timp ce merg cu masina".
O foame atat de crunta se "stinge" cu un pranz pe masura.
Se vede ca a venit caldura:ne-am "mutat" cu totii la soare,de la cel mai mare pana la cel mai pisic.
Locul de sub visinul inmugurit,povesti,intelegeri tacite-sunt momente ce se cristalizeaza singure in curgerea timpului,momente pe care nu le mai poate rapi nimeni din memorie.
Cafea,TV si "certuri" amuzante cu fratele-elementele ideal de explozive pentru sambata dupa-amiaza.
The Neighbourhood merge pe fundal cu niste papoy nelinistiti,o masa foarte British si o sedinta de croitorie.
M-a prins oboseala din urma:ma inteapa corpul pe peste tot,iar mamaia insista sa vorbeasca despre (marele si necunoscutul) viitor.
Nici bolnava nu m-am culcat asa devreme...

Blue skirt

Nu credeam sa apuc ziua cand avea sa ma scoale soarele zelos din geam in loc de alarma.

Sunt bune diminetile in care imi beau cafeaua mai putin grabita.

Sa infloreasca pomii,sa infloreasca!

Sa te coordonezi cu toate prietenele in tonuri de albastru-asta da realizare simpatica!

Uneori,faculatea asta poate sa fie chiar amuzanta ea asa...

Cate palme sa-ti dai la un singur seminar,cate?!

Pacat ca oamenii faini au cursurile vinerea la naiba in praznic(temporal).

"Sa te plimbi de la facultate pana la camin pe langa Dambovita-asta e visul!"-numai daca m-ar asculta si pe mine fusta...

Nu ma lasati singura la supermarket,imi voi da toti banii pe chipsuri si bere.

Urasc sa ma ocup de curatenie,dar imi place sentimentul de satisfactie de dupa.
(*cough cough*) Am dezghetat frigiderul in seara asta (*coughing intensifies*).
Imi simt talpile in flacari si sufletul cam prea pustiu.
Un set de highlightere roz-verzi,un teanc de cursuri,The Neighbourhood live-asa imi petresc eu vinerea singuratica si trista.
E ceva magic si infricosator la atmosfera din camera atunci cand sunt doar eu in ea.
Maine ma duc acasa,maine ma duc acasa...

A book a day...

Astazi nu am facut decat sa citesc.
Avand in vedere ca joia asta a fost libera-pentru ca viata mea e chiar asa de naspa incat sa am joi liber si sambata cursuri- ce sa faca si Adriana?Sa-si beleasca ochelarii la un roman de 635 de pagini pentru un optional (obligatoriu),ce sa faca...
Pozitionata strategic langa frigider si geam,am repetat ciclul mancat-baut-citit pana cand a devenit aproximativ ridicol.
Nu stiu ce parere aveti voi,dar "Jocul cu margele de sticla" al lui Hesse nu m-a captivat atat de tare incat sa nu-mi vina sa-l arunc in celalalt colt al camerei.Vorba aia,obosesti citind pana si ce-ti place,ce sa mai zicem de ceva impus (si greoi)?
Uneori,simt ca tot ce fac e facut in van.Ca nu ma ajut nici macar pe mine printr-o multitudine de mini-sacrificii pe care ma incapatanez sa le duc pana la capat.Ca sunt o Proasta cu "P" si ca sunt singura vinovata de asta.
Normal ca nu am terminat acest "monstru",dar am tras de mine suficient incat sa vad "in ape".
Si astazi era ziua cand trebuia sa ma plimb prin parc, cu amicele la brat si toata povestea-cum iti strica viata raceala,recuperarile si Facultatea de Litere!
Dumnezeu (si Hesse) cu mila...

Another (college) day

Poate ca si eu m-am saturat de rutina obositoare.
Poate ca e inca prea de dimineata.
Poate ca nu am timp sa citesc tot ce mi se propune.
Poate ca nu toti suntem atat de destepti pe cat parem.
Poate ca ar merge (inca) o cafea acum.
Poate ca e prea gol amfiteatrul de chipuri cunoscute.
Poate ca am prietene mult prea sexy.
Poate ca unii profesori ma plictisesc teribil.
Poate ca m-am saturat de xeroxuri si bani risipiti.
Poate ca n-ar mai trebui sa "latru" la patiserie.
Poate ca vreau si eu sa ma indragostesc acum
Poate ca  nu-i chiar asa de naspa Bucurestiul.
Poate ca nu mai suport nici eu sala de lectura.
Poate ca e prea liniste in jur,totusi.
Poate ca vreau cumva acasa,dar in trecut.
Poate ca o sa imbatranesc degeaba.
Poate ca n-au inflorit degeaba zarzarii.
Poate ca ma ingras pe zi ce trece.
Poate ca n-ar mai trebui sa fiu atat de lenesa.
Poate ca unele melodii sunt facute pentru a fi planse.
Poate ca dreptatea nu este de partea niciuneia.
Poate ca m-am saturat de responsabilitati.
Poate ca nu vreau sa incep un roman de 600 de pagini.
Poate ca as vrea sa fiu in patul meu acum.
Poate ca vreau prea multe.
Poate ca...poate.

Little perks

Not getting enough sleep is a problem;getting too much sleep is also a problem;everything seems to be a problem nowadays.
I ended up with this weird habit of only drinking my coffee halfway,leaving the rest for when I get back from college-weird,I know.
Why is life so hard and school so dumb and why are people the way that they are?!
On the bright side,talking with your seminar teacher about Ginsberg first thing in the morning might just make your entire day worthwhile.
Technology can be such an enjoyable sin,though.
Minty candy,sleepy faces,rushed words-yep,I'm in the right place,alright!
I feel so much better now that I know the road from college to my dorm on foot-suck on that,subway!
Now,I deserve a little entertainment in the form of emotional drama,don't I? (*cough* "Teen Wolf"&"My Mad Fat Diary" *cough*)
All I do is eat and whine lately,but I'm surprisingly OK with that.
Talking to good friends about things can be such a soothing balm for the soul sometimes.
Calling back home is always the perk of my evening,even though we only talk about the same things over and over again(boring lives,what can one do?)
How is it even possible to be this tired?

Discovering the (not so) obvious

Am avut norocul ca astazi sa am parte de o discutie cel putin...revelatoare,sa spun asa.
Detaliile conversatiei nu sunt chiar atat de importante-ideea este ca,pentru prima oara in foarte mult timp,mi-am constientizat maturizarea graduala.Bine,sa nu exageram,sa-i zicem..."imbatranire cu rost".
Oricum,sunt semne mici (dar cheie!) care demonstreaza asta.De exemplu,nu mai am poze cu ai mei prin camera de camin -cele cu papoy nu se pun pentru ca papoy.
Parca m-am mai impacat putin cu faptul ca ajung sambata dimineata acasa,plec duminica la pranz si dorm jumatate din timp.
Cand sunt acasa,nu mai "tin cu dintii" la tot ce e in jur,desi mi-e locul cel mai drag de pe lume.
Nu stiu,parca ma incearca o graba nedorita-simt nevoia sa fac,sa am,sa devin.Intr-un fel,este inevitabil-viata este inevitabila,daca e s-o luam asa.
Dar nu sunt nici fericita,nici trista.Sunt confuza.N-am trecut granita bine in nicio directie si ma balansez pe o muchie incerta.
Totusi,3 lucruri sunt clare:1.camera asta a devenit doar un spatiu tranzitoriu,plin cu mobila (and I really do mean that);2.ma simt mai singura ca oricand,instrainata chiar si de mine; 3.e inca al naibii de frig seara,chiar si pentru martie!

Tense/Intense

five tight ropes for senses

Nu stiu,sunt zile cand ma simt intinsa la maxim,fara nicio explicatie logica,plauzibila sau usor de dres cu ajutorul cafelei.Parca mi-a acordat cineva simturile astfel incat sa rezoneze cu fiecare stimul,indiferent de cat de mic ar fi el.Pe scurt,sunt nervoasa,trista si fatalista,toate in acelasi timp.
Nu m-a suparat nimeni,ba dimpotriva-daca stau atat de putin pe acasa,oamenii mai fac un compromis pe aici.Totusi,nu stiu ce sa ma fac,unde sa ma asez sa se linisteasca toata apa tulbure din mine mai repede.
Ca nu vreau sa plec la camin,asta e de la sine inteles.Dar ce sa faci?Cu cine sa te bati?Raspunsul:cu tine,cel mai des.
Sunt un balon frecat de covor si electrizat pana la epuizare.Sunt o razatoare care a ruginit de monotonie.Sunt un bagaj cu manerele tocite de greutate.Sunt un om care habar nu are cum sa mai fie om,cum sa functioneze corect in vederea acestui statut.
Pentru o viata atat de plictisioare,se pare ca lumea mea emotionala vrea/stie sa compenseze major.
Sa se stinga lumina.Sa se dea pe "mute" volumul.Sa se arunce florile.Sa se spele farfuriile.Sa se arunce manusile.Vreau sa ma odihnesc...

Hold my bones together

sunt zile
cand mi se vad printre coaste cusaturile
si zile
cand ma impung ace pe sub piele
si zile
cand simt ca mor in timp ce scriu
si zile
cand dau din cap ca un mort pustiu
si zile
cand nu stiu sa spun ca ma doare
si zile
cand fiecare gand fertil din mine moare
si zile
cand imi vine sa dorm fara alarma sau plamani
si zile
cand parca as lua Universul la pumni
si zile
cand n-am ceasuri sa traiesc
si zile
cand urasc amar faptul ca iubesc
si zile
cand imi prepar cafeaua cu scrum
si zile
cand sunt convinsa de fericirea unui nebun
si zile
cand trebuie altcineva sa-mi tina oasele la un loc

Friday cupcakes

I despise waking up before the sun does with an unparalleled power.
If you're so hungry,stomach,why do you feel like puking,huh?
I can't believe I'm starting my Friday morning off with gorgeous Michelangelo sculptures-it's too good to be true.
I can't believe it's just four of us in this classroom-well,five,if you count the professor.
I can't believe I'm wearing lace and see-through blouses-when did I get so confident?
It's that time of the week when the only thing keeping me going is the thought of a parallel Universe.
Dare I say I now have a witness to my "pulmonary ordeal"?
I feel like a headless chicken right now-what do I do first?!
Shopping is exhausting when you don't know what to buy first,second and last.
Great,another day of me showering with a cockroach at my feet-am I that aesthetically pleasing to bugs?If only those bugs were boys...
I don't think I've ever traveled for so long on the subway in one round.
Ah,what a lovely home,what a lovely friend!
Music,delicious cupcakes,frustrating TV shows,refreshing balcony,stupid jokes,"Kill your darlings"-this is how memories are made.
If only I weren't such a wreck,so that I could enjoy it more...

What even...

I feel like punching someone in the groin right now.
I don't know what's gotten into me,but I suddenly feel so angry and against the world that it's kinda scary.Maybe it's one of those days when you don't have the energy or willingness to put up with bullshit anymore,but it kinda sucks.
I don't want my friends to suffer because of this (in any way,shape or form),but I can't help the urge to shout and flail my arms around and be a general prick.I guess nature won over nurture this time...
What's even more frightening is the thought of my constant streak of kindness being merely a mask I put on-even in front of myself-to hide what I truly am:a downright bitch.I don't know,I really don't know anymore...
I pity those who had to stomach me today because I would have slapped myself from here to Mars if I were them.
Hey,I'm only human and,as we all know,humans have a tendency of being...well,pretty much awful at times.
Somebody should smack some sense into me-and I know a handful of such individuals more than eager to line up for the job.
Maybe I should listen to some music or have a piece of chocolate or punch a wall,I don't know...
What's wrong with me?What even?!

"Hamlet",spring,lungs

Desi facultatea pe care mi-am ales-o o sa ma bage eventual in groapa (fizic,psihic si financiar),mai sunt si zile cand ma amuza si/sau ma incanta teribil.Mai rad la cate o gluma impartasita cu o prietena pe holurile pustii ale diminetii,mai dau peste cate un profesor fain,mai citesc niste critica total degajata si interesanta.De exemplu,cine s-ar fi gandit sa afirme ca Hamlet "was hot for his uncle"?Fantastic.Sunt si zile cand (aproape) nu regret...

Surpriza si miracol,a venit primavara.Nu in sala de lectura,desigur,unde paltonul isi pastreaza inca locul de onoare.E mai cald,mai frumos,oamenii sunt mai vioi.As vrea sa fiu la tara acum,unde totul e mai curat si mai liber...Dar cu dorinta raman,din pacate.Drumul meu e metroul si campul-Piata Universitatii.Inchid ochii din mers si,sperand sa nu ma lovesc de cineva,incerc sa absorb toata bunatatea soarelui...

Imi vine sa-mi scot plamanii din piept si sa-i arunc pe geam -macar asa ar avea parte de aer...M-am saturat de "parfumuri acre" si "valuri de caldura".Mare,marea,un colt de mare-ce n-as da sa fiu acum la mare!Valuri sarate,scoici neobosite,linistea aceea aglomerata...Nu aici,unde simt ca nu apartin si ca ma descompun sistematic,alaturandu-ma mediului deja corupt.Ptiu!

Old habits

Though it seems like something very unlikely,I really do feel like I got a good night's sleep last night around here (thank you,new mattress!).
Not to jinx...well,myself,but I'm proud of still being able to find joy in small things like breakfast or coffee or a breath of fresh air.
I love English with all my heart,but I hate the way in which some people choose to basically massacre it.
I'm getting more and more "motherly" by the day.
Being a mindreader would be so helpful on some occasions.
I'm tired of biscuits and candy-I want to be able to eat real food in the middle of the day,for Heaven's sake!
I need to go out more and meet more lovely boys,that's a fact.
I've never felt so safe and happy holding someone else's hand.
These words are so beautiful and meaningful,yet they pass me like foreign and angry butterflies...
"Home"-what a smothering den,what a loveless mishap of life as I thought I knew it...
It appears that old habits-as in long naps and stuffing oneself with food when given the occasion-are not easy to be forgotten...
I refuse to watch any more TV shows because they make me angry and sad.
Why would I even think about cursing the age I've been born in?
A book before sleep is like already starting to dream...

Like a stone

Ma scufund in mine insami cu fiecare zi de luni ce mi se arunca pe umeri ca o stanca.
Totul este greu si matinal si de un sarcasm lugubru,de parca somnul mi-ar fi o paiata,iar sanatatea-noua atractie a circului.Oare cand am sa invat ca nu au nicio putere asupra mea-inainte sau dupa ce imi voi aduna creierul dintre degete?
Din afara,totul pare sec;din ochiul miezului,povara atarna mai greu si mult mai luminos.E tare greu atunci cand in jur miroase a furtuna,atunci cand vrei sa pari un fulg celorlalti.
Fara sa vrei,iti fuge mintea la roua din gradina bunicii si la zilele bicicletei si la dupa-amiezile in care usa este deschisa succesiv de chipuri dragi si nu-ti vine sa plangi,desi ai vrea.Problema este ca nu poti.
Ma coc printre parfumuri acre,iar tacerea nu lasa loc unui armistitiu-sincer,nu cred ca e dorit...de nicio parte.Totusi,trebuie sa invat sa inot,piatra sau nu.Sa descopar cand trebuie sa ma agat miseleste de o gazda usoara si cand sa las valurile hazardului sa ma poarte catre alt ocean temporal.
Universul a ajuns sa-mi fie drag pentru ca,asemenea unui bunic meticulos,pune toate lucrurile la locul lor.
Cu mintea educata,mai trebuie doar ca trupul sa invete rugaciunea...

Confused denial

Confuzia initiala a zilei: "de ce nu m-ai facut,Doamne,baiat?!".Mother Nature is a bitch,I can assure you of that.
De ce stau eu atat de putin acasa?!Mai ales ca jumatate din timpul asta il petrec dormind sau motaind,fiind "secatuita" de puteri "gratie" facultatii si vietii (in general).
As vrea sa pot pune in bagaje si pisoii,mai ales ca ei tot dau tarcoale gentilor.
Eu tot traiesc cu impresia ca mai e o zi la mijloc-mai am nevoie de o zi...
M-a invadat o dragoste imensa fata de toti si de toate de aici- nu mai vreau,nu mai vreau,nu mai vreau sa plec...
Oare cat sa indure omul de dragul unui moft?
"Sa le manance mama pe Misha si pe Grasa?Sa le manance cu tot cu coada!"
Tren,carte,drum,bagaj,drum,cheie,camera-deja devine ridicol,ma jur!
"Multumita" caldurii din camera,draga mea zambila roz n-a avut nicio sansa la geam.
Sa nu-ti bagi picioarele in ele toate?!
"Vreau sa le fac pe toate si nu ajung niciodata sa fac nimic"-adica povestea vietii mele.
Singura mea consolare in momentul acesta sunt Arctic Monkeys si drumurile pe hol.
Nu sunt pregatita pentru saptamana care urmeaza,asa cum nu sunt pregatita niciodata...
Ma asteapta o noapte..."fierbinte".

Crash and melt

Nu stiti ce inseamna Iadul pana cand nu va treziti la 6:15 sambata pentru ca aveti UN CURS de la 8,mai ales cand sunteti atat de obositi incat va este fizic rau.
Desi nu prea pot/obisnuiesc,astazi am citit in maxi,ceea ce m-a ajutat sa-mi iau ochii si mintea de la domnul mai agitat decat o pisica de langa mine.
Fondurile din ce in ce mai scazute nu ma impiedica sa cumpar martisoare pentru "reginele" mele,adica mama si bunica.
Ce poate fi mai frumos pe lume ca fratele tau intampinandu-te cu chiocei?
Camera mea,mancare,cald,familie,papoy-e bine,e tare bine.
"Hannibal" a devenit,mai nou,serialul meu de siesta si cafea.
Nu poti sa ai parte de o clipa linistita in casa asta,dar nu pot sa ma supar,nu astazi...
O portie de ras dupa-amiaza e tot ce recomanda doctorul (pe care nu l-am mai vizitat de ceva vreme).
As vrea sa am parte de mai multe momente fara nicio grija pe lume,momente ca cel de acum...
As vrea ca bunica sa nu mai fie trista ca nu prea sunt pe acasa,dar nu pot sa-i cer ceea ce nici eu nu pot sa fac.
As vrea sa ma transform intr-un cantec si sa invadez Universul.
M-a obligat frate-meu sa vad "The LEGO movie" si bine a facut.
Nu vreau sa dorm,vreau sa mai profit,vreau mai mult timp-dar sunt o leguma ambulanta...

Gasping for minutes

I never imagined I would find comfort in opening a window first thing in the morning.

I can't say I got to enjoy my coffee thoroughly,but it beats drinking it in the dark.

I wish I had more courage and more brain inside this thick skull.

Why do I feel sick in the most unfortunate and inappropriate moments of all time?

College is making me want to eat everything in sight.

Not everything is boring around here,but I'm too tired to even care anymore.

I made up for it by stealing a street glance.

Why did I ever think I could do so many things in so little time?!

Too many subway rides in one afternoon make it all seem like a trip down a steel sea.

This wind is screaming "winter!" and I'm starting to feel disgusted by books.

Too much to buy,too little money,far too grumpy stomach.

A good (and quick) meal makes it all better.

Same books,same wind,same subway.

My hair can be so (annoyingly) curly sometimes!

A "girl's night out" at the mall was all I needed after a hectic day like this: I still had to walk my soles off from store to store,but I ended up with gorgeous shoes,so that evens things out.

Laughing,joking and gossiping in the rain.

Late snack and pained bones.

What a strange and awesome day it has been!

Burning Hell

What have I been doing lately,you ask?Breeding germs,apparently.Or incubating them,to be more precise.
No,not me,I'm still healthy (bless the Heavens!)-my "darling" roommate is experiencing a bad case of the flu/cold/whatever.
Now,of course you can't control being sick and all that,I'm not being irrational about it-but I honestly do believe one could have the decency of covering one's mouth when one is sneezing or coughing,especially when the latter actions have an alarming rate of occurrence 24/7.I'll go as far as saying it's about that forgotten "common sense".
And not to mention the opening of the window issue!Because God forbid we get rid of the stale atmosphere and disease just floating around here!I keep opening it,she keeps closing it back again.
I wish I had more guts and knew how to make myself heard in front of bratty children.I have this gut feeling that any small suggestion would turn into a hurricane again...
I don't want to hurt anyone,far from me such a thing;it's just increasingly hard dealing with things when communication utterly lacks.It became so much that I had to go out and call my dad,I was this close to tears...
I cannot wait to go home and forget I'm paying for my sins starting with this life.

Raindrops on an umbrella

sunt doar picaturi de ploaie,
infinitati goale
pe spite murdare,
ganduri barbare
din umbra

umbrela ma fereste credula,
o coasta rupta
din luna,
amica tacuta dintr-o tesatura
bleumarin

sunt zile tare imbacsite,
parca roase de termite,
nascatoare de invidii mocnite
si priviri incolacite
incruntat

vreau sa ma stiu acasa,
asezata seara la masa,
cu pisica torcand somnoroasa
pe sub patura pufoasa
a trecutului

o carte in mana te ajuta sa fugi,
in tine sa te ascunzi
de cate ori simti ca te-afunzi,
o vraja din hartie si pungi
cu sangeranda cerneala

sunt doar picaturi de ploaie,
desi nu pare asa...

Just too much!

I offer my body on the altar
of strangeness-
may flowers grow out of my weariness,
may gods sprout from my aching bones,
may justice blossom above my empty
eye sockets

I'm numb and I'm dumb,
an emotional garden,
an exhausted forest,
a drunken version of spring
in which seems to be
a forgotten autumn

the vase in which they keep me
resembles a formal cage
and my limbs have nowhere to curl,
my soul is bereft of the sun,
while windy hours leave my
rooted consciousness with no time
to settle down

they need me human,
while I am all above,below
and in between,
a storm
which they have cut and shaped
into the perfect drought

so I offer my body on the altar
of strangeness-
to shape and to save
before I am
no more

Pushing through

another week of "pushing through"
desires and aches and damnation
in the form of free will

Monday has its claws
upon my back,
digging a path between
meaty furrows
and crackling ribs

when a child,I used to think
time was a friend
and companion-
my twenty first circle upon
a skeleton's tree
demands its clocks and innocence
back

a storm erupts each time
my alarm marks the birth
of yet another challenge
and I can't help but look for
molten hours
flowing from the red phone

the same people,
the same chores,
the same questions-
I keep pushing through,
always pushing through,
though uncertain
whether I really want to.

Moving changes

Desi m-a trezit tati cu toata grija din lume la ora 8,mie tot imi venea sa plang.
Deja mi-e dor de tot si nici n-am plecat.
Un portbagaj cu arhitectura bizara presupune un drum cu minibarul in poala.
Sa speram ca ploaia aceasta insistenta prevesteste belsug.
"Familie-camera.Camera-familie."
Sa spunem "ADIO!" regimului-teroare provocat de salteaua-camin si "BINE AI VENIT!" imbratisarii saltelei-noi.
Prefer mai bine sa ma instalez-niciodata nu m-am dat in vant dupa vizitele la rude "in grup".
Nici azi nu ma lasi in pace,motaiala de dupa-amiaza?!
Aerul din camera asta zici ca e incapatanat-nu se curata niciodata!
Mi-e din ce in ce mai greu sa spun "la revedere!",iar atmosfera mizerabila nu ma ajuta deloc.
O vizita cu ghiocei prin vecini inalta spiritele si amana situatii penibile.
Conversatiile cu amicii si muzica buna sunt adevarate mici-miracole.
Oboseala isi spune cuvantul,iar noua saptamana nu asteapta pe nimeni sa-si revina...
De ce nu-mi bag eu mai des picioarele in chestiile pe care nu pot si nu pot sa le fac,nu stiu!?
Sunt bine,totul e bine-daca ei sunt bine,atunci sunt si eu.
Zambila roz din geam ma face sa zambesc.
Sa speram ca noaptea aceasta va fi mai bine si mai buna...

Too little time

Nu stiu ce se intampla semestrul asta,insa "divinitatea academica" a decis ca unii dintre noi sa aiba ore la engleza sambata.
Cand am vazut prima oara,mi-a venit sa plang,ma jur!Dar,oricat as da eu din maini si din gura,situatia tot nu se schimba.
Asa ca ma "conformez":ma scol la 6:15 SAMBATA,ma duc la curs intre 8:00 si 10 fara ceva,ma sui intr-un maxi si ma duc la mine acasa.Nu cred ca mai trebuie precizat faptul ca rutina asta o sa ma transforme (eventual) intr-o epava ambulanta.O zi aveam si eu de viata normala de om,O ZI!Caci duminica e pierduta prin definitie(bagaje,alt drum,etc.).
Cu toate acestea,planuiesc sa profit maxim de cele cateva ore acasa:mancare,leneveala,TV,papoy,timp cu familia si placerea de a sta intr-o camera singura.
Deja imi vine sa ma "jelesc cu vorbe"-maine duc frigiderul la camin,ceea ce inseamna ca plecam devreme cu masina,ceea ce inseamna ca n-am parte saptamana asta nici macar de o zi intreaga pe aici.Doamne,da-mi putere.
Dar azi e azi si maine e maine.Desi sunt epuizata,mai am putere inca sa ma bucur de lucrurile bune si oamenii speciali de care sunt inconjurata.
Timpul pare scurt,dar ramane pretios.