Am avut norocul ca astazi sa am parte de o discutie cel putin...revelatoare,sa spun asa.
Detaliile conversatiei nu sunt chiar atat de importante-ideea este ca,pentru prima oara in foarte mult timp,mi-am constientizat maturizarea graduala.Bine,sa nu exageram,sa-i zicem..."imbatranire cu rost".
Oricum,sunt semne mici (dar cheie!) care demonstreaza asta.De exemplu,nu mai am poze cu ai mei prin camera de camin -cele cu papoy nu se pun pentru ca papoy.
Parca m-am mai impacat putin cu faptul ca ajung sambata dimineata acasa,plec duminica la pranz si dorm jumatate din timp.
Cand sunt acasa,nu mai "tin cu dintii" la tot ce e in jur,desi mi-e locul cel mai drag de pe lume.
Nu stiu,parca ma incearca o graba nedorita-simt nevoia sa fac,sa am,sa devin.Intr-un fel,este inevitabil-viata este inevitabila,daca e s-o luam asa.
Dar nu sunt nici fericita,nici trista.Sunt confuza.N-am trecut granita bine in nicio directie si ma balansez pe o muchie incerta.
Totusi,3 lucruri sunt clare:1.camera asta a devenit doar un spatiu tranzitoriu,plin cu mobila (and I really do mean that);2.ma simt mai singura ca oricand,instrainata chiar si de mine; 3.e inca al naibii de frig seara,chiar si pentru martie!
Detaliile conversatiei nu sunt chiar atat de importante-ideea este ca,pentru prima oara in foarte mult timp,mi-am constientizat maturizarea graduala.Bine,sa nu exageram,sa-i zicem..."imbatranire cu rost".
Oricum,sunt semne mici (dar cheie!) care demonstreaza asta.De exemplu,nu mai am poze cu ai mei prin camera de camin -cele cu papoy nu se pun pentru ca papoy.
Parca m-am mai impacat putin cu faptul ca ajung sambata dimineata acasa,plec duminica la pranz si dorm jumatate din timp.
Cand sunt acasa,nu mai "tin cu dintii" la tot ce e in jur,desi mi-e locul cel mai drag de pe lume.
Nu stiu,parca ma incearca o graba nedorita-simt nevoia sa fac,sa am,sa devin.Intr-un fel,este inevitabil-viata este inevitabila,daca e s-o luam asa.
Dar nu sunt nici fericita,nici trista.Sunt confuza.N-am trecut granita bine in nicio directie si ma balansez pe o muchie incerta.
Totusi,3 lucruri sunt clare:1.camera asta a devenit doar un spatiu tranzitoriu,plin cu mobila (and I really do mean that);2.ma simt mai singura ca oricand,instrainata chiar si de mine; 3.e inca al naibii de frig seara,chiar si pentru martie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu