joi, 27 martie 2014

Peculiar existence

De ce uneori simt ca pur si simplu nu mai pot sa functionez ca un om?
Uite,de exemplu,astazi m-am simtit oribil.Dar oribil cu fundite si parada,nu orice fel de oribil.
A fost ca si cum as fi avut un bat metaforic in fundul sufletului.Sa nu radeti,m-am gandit tot drumul parcurs de la Eroilor pana la Romana la faza asta ca sa tin de ea,cu un kilogram de xeroxuri intr-o mana si tarandu-mi picioarele singura dupa mine.
In fine,de ce am parte de momente de genul?Nu-mi ajung mie fantomele familiare,mai trebuie sa apara si altele fara eticheta sau instructiuni de utilizare?E prea mult,frate.In plus,urasc sa fiu asa "Gica-contra",impotriva lumii asa cum o stim.
De ce ma enervez degeaba pe oameni care n-au nicio vina?De ce las maini straine sa ma atinga?De ce tip cand ar trebui sa tac?
Din fericire,Universul se mai arata si impaciuitor si-mi scoate in cale prieteni cu zile de nastere oportune.Astfel,imbracata de parca as fi dat iama intr-o turma de brazi alpini,am petrecut o seara minunata in compania unor gagici "maCSime" si a muzicii grecesti de la ea de acasa.Ba chiar am baut si bere "de fete"!Iar drumul cu metroul nu poate fi descris,ci doar trait si ras cu pofta.
Pana la urma,am salvat si ziua asta cu miros de tigara...

Niciun comentariu: