mi-as scoate cosmarurile din cap cu clestele
incins si botezat
in mare,ca apoi sa le inec
pe rand,cu voluptate,
in groapa umeda din care ne tragem toti.
a murit o inima cosmica,
sangele a inghetat alb
printre noi,
noi,cei muscati de caini transparenti
si inlantuiti cu vant de glezne;
un chip blajin mai sparge tiparul turcoaz
de rau
din cand in cand,
dar veninul plantat de timpuriu in trup
triumfa si de sub gheata,si din pamant.
iar.iar.iar.
iar smulge din mine animalul acela
metalic si disonant
o bucata,
de parca-mi permit sa ma pierd acum,
de parca mi-am dorit vreodata!
alearga prin intuneric,prin ceasuri,
prin mocirla maculata,
ajungand cu bot satisfacut
in ruginita-i vizuina-
se pare ca mi-au inviat cosmarurile
si m-au urmarit
pana la capat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu